King Kong a observat dealuri în jurul orașului, și pune pariu că egzistă musai un loc de panoramă. Așa că o iau la relativă întâmplare pe deal în sus, găsind și un mesaj încurajator: ”belle vue villa”. Hai că e de bine. Urc, și urc, gâfâi, obosesc, dar sindromul King Kong mă mână de la spate.

Ajung în sfârșit la ce pare vârful dealului, unde găsesc… case și iar case, o școală parcă desprinsă din Harry Potter, și… nici un punct de panoramă! Doar de după un zid nefotogenic reușesc să văd un pic din oraș – subțire. Nu că s-ar vedea cine știe ce prin ploaie.

Cu oarece dezamăgire o pornesc din nou la întâmplare la vale, iar efortul e în cele din urmă răsplătit: casele aranjate în șir indian cu privire spre vale se văd foarte frumos.

Jos prind o urmă de apus pe cer chiar pe strada Argyle – sunt gata pentru Ora Albastră.