Trecerea ambarcațiunii prin fața clădirii operei oferă o priveliște minunată.
Feribotul se ia din terminalul 3 din port între pod și clădirea operei; dacă e să alegi o rută, o recomand pe cea spre Manly – o altă plajă celebră, situată fix la ieșirea din estuarul care adăpostește portul.
De la debarcader
pornește o alee cu magazine care duce spre plajă. Notă mentală – de încercat înghețata italienească foarte apetisantă de la un stand chiar la început. Dar acum nu e loc – întâi luăm prânzul, la un restaurant pe faleză, după care plimbare pe marginea plajei Manly,
pe lângă alte piscine marine,
până la o plajă mică, ascunsă după stânci: Shelly Beach.
Aici ne așezăm la umbra unui palmier, în nisip, pentru relaxare.
C. simte probabil că de obicei n-am stare, și mă încurajează să explorez stâncile din zonă. Zis și făcut – traversez plaja și urc stâncile – abia acum îmi dau însă seama că am plecat fără pantofi. Ori, ce se ascunde pe după stâncile australiene? Șerpi și paianjeni veninoși. Să mă-ntorc? Mi-e mult. Merg cu mare atenție, uitându-mă după orice mișcare. Bineînțeles că durează mai mult decât anticipez, găsesc o cărare, și înc-o cărare, încerc să cobor la apă să scap, dar drumul e barat de alte stânci, uff, înapoi, sus, cale-ntoarsă, totul cu ochii cât cepele să nu pierd vreo eventuală mișcare.
Mă întorc în cele din urmă cu o răsuflare de ușurare pe nisip, pornim înapoi spre Manly. La un moment dat vedem niște oameni ciuciți, cu aparatele foto în poziția de atac – e o șopârlă mare, un dragon de apă cum am văzut în vizuina din bush ieri, de data asta în toată splendoarea fotogenică.
E trecut bine de amiază, copiii se întorc de la școală – iată că și aici au uniforme. În trecut eram ferm împotriva uniformelor, dar acum nu mi se mai pare o idee atât de rea.
Feribotul trece și la întoarcere pe lângă grădina zoologică – probabil zoo cu cea mai impresionantă priveliște asupra orașului – se fac multe nunți aici. Nici nu-i de mirare, la cum se vede orașul.
