„Să fiți fix la 5 acolo, ca să prindeți cele mai bune locuri”, zisese A. Culmea e că am prins feribotul care trebuie și după o scurtă căutare printre vechile case din The Rocks

am găsit intrarea în hotelul Shangri-La. C. nu e foarte optimistă că ne vor lăsa în barul de la etajul 36 în costumația în care suntem (bănuiesc că îngrijorarea vine de la mine, că ea arată bine). ”Secretul e înainte cu tupeu, să părem că aparținem foarte natural acestei lumi”, zic.

Zis și făcut. E 5 și 5 – faptul că omul de la lift ne lasă să urcăm e o primă mică victorie care ne dă încredere; cei de la recepție nu schițează nici un gest a mirare și ne îndrumă spre masa cea mai bine plasată, la geam, cu privire la pod și operă. Să vină cocktailurile!

Stăm până începe să se însereze, dar mai e ceva până la apus.

Coborâm și căutăm un loc pentru cină – C. are ideea excelentă de a urca la unul din barurile din The Rocks, al cărui acoperiș îl văzusem de sus cu terasă. E o decizie bună au steak day pentru 8 dolari – tot voiam eu să încerc o friptură australiană.

Numai bine ne prinde și Ora Albastră, parțial sus pe terasă,

apoi și într-o mică plimbare prin port,

după care pornim în lungul drum spre Illawong.