Tsukiji, la peşte

vineri, 3 aprilie 2009 Ar fi trebuit să fim acolo de pe la 4 dimineaţa, ca să vedem partea cea mai interesantă – descărcarea vaselor cu peşte pe mal. Tonul, cică, e cel mai spectaculos, în cantităţi industriale, şi asta la propriu. Tsukiji e cea mai mare piaţă en-gros de peşte din lume, iar licitaţia…

Lupta vacilor

La început am crezut că-i ceva rodeo, sau coridă. Televizorul era pe mut, aşa că n-auzeam ce zic, am văzut doar nişte tauri. După o vreme, ridic ochii întâmplător şi observ trei lucruri: unu, nişte oameni îmbrăcaţi oarecum a cauboi moderni mişunau prin „ring”, printre tauri. Doi, nici urmă de toreadori. Deci nici rodeo, nici…

Shabu-shabu

Prea multe despre „buctătăria” japoneză nu ştiam, de fapt nu ştiam nimic în afară de sushi. Ei bine, mulţumită lui C. (rămânem datori) am descoperit o grămadă de feluri de mâncare care mai de care mai spectaculoase, elaborate şi gustoase. Nu ştiu dacă aşa a gândit-o C., dar mâncărurile au crescut în complexitate şi spectaculozitate…

Nara-ţiunea

2 aprilie 2009 A mai fost ceva ce voiam să vedem la Kyoto. Pagoda de la Toji e cea mai înaltă din Japonia, şi era aproape de gară, aşa că am dat o tură pe acolo dimineaţa. Toji e un complex de temple (clic pe imagine ca să se vadă totuşi ceva) care se iţeşte,…

Culorile primăverii

Se anunţase ploaia care va veni, şi m-am gândit la fix, stau în casă, redactez ultimele poveşti japoneze, curăţ prin casă, spăl (săptămâna viitoare vin A&A). Dar azi-dimineaţă era un soare… nu era de stat în casă. Aşa că am luat Wheeler din pivniţă şi-am luat-o prin spatele casei, prin livezi, cu gândul să dau…

Kyōtō (Qui, Otto?)

Miercuri, 1 aprilie 2009 Kyōtō e indiscutabilul nr. 1 la atracţii turistice japoneze, în toate cărţile şi broşurile. A încerca să vedem toate cele 1600 de temple budiste şi 400 de altare shinto, sau chiar şi cele 17 lăcaşuri din patrimoniul UNESCO despre care vorbesc Lonely planeta şi wikitravel, ar fi fost luptă cu morile…

Hyvä Suomi

Smbata, 2 mai Anume nu m-am uitat în program să văd cine joacă, pentru a menţine suspansul şi a avea o surpriză, de preferat plăcută. Mi-am luat aşadar şapca cu România (mă gândisem să mă îmbrac cu totul în galben, da’ m-am gândit că exagerez) şi am purces spre arenă. Când am văzut suporterii cehi…

Ţepe hard şi chinuri soft

smbătă, 2 mai De fiecare dată când porneam calculatorul, îmi zicea „fatal error, imminent hard drive failure. press f1 to continue.” Apăsam F1 şi mergea, dar se putea întâmpla oricând să mă „lase”. My hard was killing me softly, cum ar veni. Povestindu-i asta lui L., zise – de ce nu iei un hard disk…

1 Mai muncitoresc

Auzisem că de 1 Mai elveţienii îşi dau în petec – oameni de extremă stânga se adună în oraş şi se iau la harţă cu poliţia. Măi să fie. Anul ăsta am zis să văd şi eu minunea. C. îmi zisese că trebile e dupemasă, aşa că pâână m-am treziit, pâână să caut pe net…

O, saka

Marţi, 31 martie 2009 „TU ŞTII CÂT I CEASU?? UNŞPE!!” N-a sunat alarma telefonului, sau n-am auzit-o, şi nu ne-am trezit. Voiam să plecăm pe la 8, să prindem cât mai mult la Kyoto… Mda. Ţeapă. În timp ce ne îmbrăcam, altă panică – dacă nu faci checkout la timp, în ţara asta cică plăteşti…

West Fest

„Mergi la West Fest?” „Ăă.. merg.” Habar n-aveam ce e West Fest, dar orice eveniment care sună ciudat merită încercat, dacă tot e sâmbătă dupămasă, SOARE afară şi alternativa ar fi să faci ordine prin casă. West Fest, am aflat, e o sărbătoare „câmpenească” prilejuită de darea în folosinţă a unui sector de autostradă care…

Daibuţu’ din Kamakura

Luni, 30 martie 2009 I-am întrebat pe C. şi M2 la cină în seara precedentă ce excursii de o zi s-ar putea face în jurul Tokyo-ului. Nikkō şi Kamakura au reieşit ca favoriţi, primul în munţi, a doua la mare. Am zis că întâi ar fi frumos să vedem Pacificu’, aşadar prima excursie este la…

Böögg

Despre Sechseläuten am povestit şi anu’ trecut, aşa că nu mai repet. Găsiţi aici ce şi cum. Diferenţele ar fi 2: 1) anul ăsta n-a plouat, ba chiar vreme bună cu soare, 2) ca atare am stat până la ardere Böögg-ului. Lămuriri pe scurt pentru cei care n-au chef să citească dincolo: Sechseläuten se traduce…

Post

„Azi postesc”, m-am trezit cu determinarea întipărită pe faţă. Consecvent, am sărit peste micul dejun (n-aveam decât resturi de muesli şi iaurt în casă), iar la amiaz am fost chitit – „mănânc salată”. Fiind autoservire, mi-am compus-o singur. Şi am pus cu generozitate, între altele, 3 feluri de brânză, plus ou fiert. Pe care le-am…

Tōkyō, la pas

Duminică, 29 martie A doua zi a început cu mutatul, la un hotel din Jimbōcho, o zonă un pic mai aproape de centru. Aşa am aflat că, deşi Asakusa e cam departe de centru, templul ăla lângă care am stat e mare atracţie turistică, aşa că a fost bine că am stat acolo în prima…

Patriotism şi ciocolată africană

Însemnarea asta am scris-o mai demult, da’ n-am publicat-o. N-aveam de ce s-o leg. Acum o leg, oarecum indirect, de articolul ăsta al lui Takeda. … Motto: Eşti cu adevărat patriot când nu-ţi iubeşti ţara pentru că e perfectă, ci în ciuda micilor (sau marilor) ei imperfecţiuni. Ce treabă are asta cu ciocolata africană? Păi,…

Experimentul Joshua Bell-Tomescu

Semnalam aici experimentul Joshua Bell, violonistul american care a cantat intr-o statie de metrou din Washington, fara prea mare succes. Experimentul a fost copiat si implementat la Bucureşti cu Alexandru Tomescu în rol de Joshua Bell. Rezultatul aici.

Cipangu – Şocul cultural

Imaginea mea despre Cipangu era ambivalentă: pe de o parte vedeam pagode, temple, case de lemn cu ferestre de bambus (asta patentat din Şogun, cartea care mi-a deschis gustul orientului – poate cu gândul la pagode şi temple mi-a tot venit cuvântul Cipangu în cap în ultima vreme, numele dat de Marco Polo Japoniei); pe…

Chemarea Orientului – Prolog

Chiar eram mulţumit în timp ce mergeam spre München. Ploua cu găleata şi se vedea prost, dar simţeam că pregătirile au decurs bine, am plecat destul de la timp, n-am uitat nimic. Mare lucru. Am dezvoltat această superstiţie de tip OCD/ADD, bazată pe experienţă, cum că de obicei călătoria va decurge bine dacă uit ceva…