Despre Sechseläuten am povestit şi anu’ trecut, aşa că nu mai repet. Găsiţi aici ce şi cum.
Diferenţele ar fi 2: 1) anul ăsta n-a plouat, ba chiar vreme bună cu soare, 2) ca atare am stat până la ardere Böögg-ului.

Lămuriri pe scurt pentru cei care n-au chef să citească dincolo: Sechseläuten se traduce oarecum ca „sunatul de la ora 6”. Pentru că la 6 se arde bööggul. Băi, da’ la 6 punct (vom reveni).

E un fel de sărbătoarea primăverii, cu 2 puncte de atracţie: defilarea breslelor şi arderea bööggului.

Am ajuns pe la 5 la marginea evenimentelor, surprinzând nişte breslaşi luând o pauză,

în timp ce lumea s-a adunat

ca la… cai.

Böögg-ul n-avea nici o treabă,

zâmbea vesel, habar n-având ce-l aşteaptă.

Între timp, unii oameni mai dăştepţ

au văzut parada breslelor mai bine decât mine.

Pe lângă fănfări

cea mai interesantă de departe breaslă a fost cea a „cămilei” – habar n-am care-i faza, dar arătau aşa:

plus cireaşa de pe tort cele 2 cămile:

Aşa s-a făcut aproape ora 6; parada părea a nu se fi terminat, chiar ziceam că nu pot arde omu’ de zăpadă până nu intră toate breslele în piaţă.

Aş. Cu punctualitatea caracteristică, au n-au treabă, ei la 6 pun focul, dom’le, indiferent. Şi l-au pus.

Tradiţional se fac pariuri, în cât timp o să-i explodeze capul (ce oameni delicaţi!). Cu cât mai repede, cu atât va fi vara mai frumoasă. Colegii mei au zis 3,5, respectiv 4 minute. Eu am zis, hai să „ies din rând”, 6 minute.

După vreo 7 minute, în ciuda faptului că fumega zdravăn stogul, bööggul era bine mersi, n-avea nici o treabă.

Abia după vreo 9 minute l-a ajuns o flacără mică…

începutul sfârşitului.

Pe cei fascinaţi de foc îi invit la nişte imagini pirotehnice. Conform tradiţiei, clic pe ele pentru a le vedea mai mari.

Şi totuşi, deşi în scurt timp a ajuns să arate aşa,

oamenii erau încă încordaţi: bietul om de fostă zăpadă era încă cu… capul pe umeri.

Abia după 12 minute s-a detonat crahul

şi gata.

Puhoiul de lume mulţumită

a putut încerca să plece spre casă.

Vom avea o vară aşa şi-aşa. Până una alta, să ne bucurăm de primăvară, cel mai efemer anotimp.