duminică, 24 aprilie 2005, 12:19

44,6. Grade. Fahrenheit. Adică 7 grade celsius. 7 grăduţe. Aznoapte. Acum snt 9 – victorie! Valul de Frig a lovit oraşul brusc. Alaltăieri a fost o zi foarte caldă… April, der weiss nicht was er will.

Ieri am fost la Maimuţa Java. Javamonkey, o cafenea în „downtown Decatur”. Decatur ăsta, „oraşul” unde stau, e ca principiu un fel de Corneşti, adică un sat care a fost înghiţit de oraş cu timpul. În centru arată chiar a europa, cu străzi mai înguste decât Canalu Mânecii, restaurante, magazine – măi să fie. E o zonă mai „hippy”, cu mulţi oameni ciudaţi, îmbrăcaţi nostim, care-şi iau personalitatea în serios. ca-n filmele cu Cher din anii 70. mulţi gay de ambele orientări, privelişte oarecum neobişnuită nu numai pentru mine, dar şi pentru colegii de echipă. Javamonkey e foarte reprezentativ pentru zonă – se regăsesc toate cele enumerate mai sus. Cafenea fistichiu-primitoare, decorata „artistic”, cu kelneri ciudaţi cu păr rasta sau cercel în buză, dar prietenoşi.

Am fost deci la Javamonkey cu colegii din echipa GMSC. Una din kestiile care îmi plac aici: te duci la cafenea, Javamonkey, Caribou Coffee sau Starbucks, şezi la o masă (apoi pe canapele, dacă găseşti loc), bagi laptopu n priză, iei o cafea şi lucrezi în tihnă. Johnny Cash cânta el pe fundal, dar nu prea tare, ciudaţi se perindau prin zonă, dar nu deranjau. Am stat acolo 12 ore (!!), cu întrerupere de o oră, cnd am fost la cină. Lucrarea a fost revizuită pe hrtie, acum trebuie aranjată pe calculator. Azi. Cnd am întâlnire şi cu grupul de decision modeling, şi cu cel de FSA. Şi mai trebuie să scriu la lucrarea de strategie până deseară, iar la IT/Ops săptămâna viatoare… e jale.

Am primit rezultatele la examenul de decision modeling (ăla „de luat acasă” care a durat o săptămână), intens cantitativ-statistic, mi-era frică de el. Snt exact la procentul de 50% – o să trec deci fără probleme. O grijă în minus. Mulţumiri eterne lui Navjit & Malini, un duo formidabil care a reuşit să mă treacă râul. A propos de indieni (dar fără nici o legătură cu cei doi, ba dimpotrivă ;) , am observat că sunt foarte „muzicali”. Le place muzica, şi le vine mereu să cânte. Ashutosh, colegul meu de cameră, e exemplul cel mai elocvent, cântă zdravăn şi des, la orgă şi cu vocea, dar acum lucrând cu Mihir în echipă văd că şi el e predispus. Cum are un pic de timp, cum ori pune o melodie indiană, ori fredonează ceva.

Muzica lor e surprinzător de faină şi ritmată, am chiar vreo 2 melodii preferate. E influenţată probabil de Bollywood, au pus linii melodice tradiţionale pe ritmuri moderne, iar unele sună foarte bine. Nostim e că pirateria e în mare floare la ei, copiază tot şi bagă în hindi, cam ca Trio Express sau Eva Kiss la noi pe vremuri, de după 90 nu înţelegeam cum de cântă Jeni Făraş melodii româneşti…

Vineri am întreprins Marea Călătorie a Vizei, am plecat la 8 fără 10 (!!) cu mijloacele de transport în comun (MARTA), şi când am ajuns „în oraş” am vorbit la consulat şi mi-au zis să vin marţi, că ei s n construcţie… „ai timp”, mi-au zis. Bineeee… oraşul e fain, centrul aduce a un New York de 10 ori mai mic şi de 10000 de ori mai gol – e şocant cum pe stradă nu vezi umblând oameni, în general, şi ăia care sunt, s ciudaţi… cred că cel puţin 30% din oamenii de pe stradă (incluzând autobuze şi metrou) s ori vagabonzi, ori pur şi simplu săriţi dupe fix. Majoritatea elveţieni. Se vede treaba că „tot omu normal are maşină”…

Am pus anunţ că subînchiriez apartamentul pe vară, şi am găsit deja un muşteriu, student la medicină, din Chicago. Să vedem. La anu vreau să mă mut cu Navjit, aşa am vorbitărăm. Poate punem şaua pe casa lu’ Rafiq, care e la 5 minute de mers pe jos de şcoală… ar fi ideal, deşi am fi mai departe de restu colegilor. Daorişicât.

Joi am câştigat meciul de fotbal cu nişte puştani, după ce am fost conduşi la pauză cu 1-0. 3-1 scor final, goluri hispanico-sudafricane. Eu am jucat (prost) în apărare, dar bine că am câştigat. Fotbalul, ca orice sport aici, e organizat, tot, frumos, ligă, arbitru… şi e amestecat, băeţi-fete. Mă distrează… oamenii nu le au prea mult cu fenta, dar ştiu regulile, organizarea în echipă, posturi clare… exact opusul faţă de ce e la noi. Jocul e mai complicat decât „ia mingea şi du-te”, am învăţat pe teren că dacă marchezi pe cineva tre să stai între el şi minge… iaca poznă… ne-a arbitrat o fată, şi a avut ceva decizii controversate… s-au înfierbntat ăştia, că a fost meci încins… pn la urmă s-a terminat cu bine (noi am dat gol din lovitura aia liberă ;) , lumea a dat mna la final. Ca de obicei.

Hopa! Tre să scot rufele din uscător şi să mă duc URGENT la şcoală. O săptămână plăcută!