Am inceput cu o tura cu masina pe coclaurile Holiudului, in special Mulholland Drive (ala din film :). Sean ne-a facut un traseu meserias. Faina privelistea asupra Los Angelesului pe o parte si Burbank pe alta. Manhattan beach a fost cea mai faina plaja pe care am fost in toata calatoria. Nu atat ca nisip (cel din San Diego, unde vremea a fost gri (June Gloom) a fost mult mai fin, cel mai fin pe care l-am vazut, si inchis la culoare (mai fin ca la Mamaia, care ar fi pe locul 2), dar ca latzime, valuri, priveliste, ansamblu. 2 fabrici cu furnale (!!) la fiecare capat al plajei dadeau cam bizar, dar in rest – case faine pe malul inalt, plaja lata si lunga de tot, intrarea in apa foarte lina si ideala pentru surf, si bineinteles – surfatori. De la adolescenti de 14 ani, fete, pana la oameni cu parul alb. Cu placa scurta sau lunga, sa-i vezi de pe ponton cum shedeau c fundul pe ea, asteptand valul. La San Diego si azi au fost primii surfatori „ca-n filme” pe care i-am vazut. Si, ca atare, i-am pozat. Am vazut o kestie noua, ce n-am mai vazut. Un fel de placa mai mica, in forma de frunza, trebuie o plaja lata cu intrare in apa foarte lina si putin adanca, sa se ude nisipul, fugi, arunci placa pe jos, te sui pe ea si te dai ca pe snowboard. Numa ca e.. plaja-board. Ca nici de surf nu e. Fain de tot, mi-ar placea. Alta treaba faina a fost pelicanul sur si urat vazut de aproape, dar dezarmant de gratzios cand plonjeaza dupa peshte.
Seara am fost cu L., S. si M., un coleg de scoala care s-a mutat in Los Angeles, la un bistro frantzuzesc extrem de cochet, pentru un desert sufle de ciocolata nemaipomenit de bun. Si mult. Si greu. Da’ bun, rau. Acum sunt la L. acasa, incerc sa rezerv hotel pentru Las Vegas. Maine o luam in sus spre vinariile de langa Santa Barbara, iar poimaine spre al doilea descalecat in Vegas. Maine joaca SUA cu cehii. S. e tensionat. Ar trebui sa-i bata, zic io.. Noapte buna!