marţi, 13 iunie 2006, 10:16

Franta – Elvetia e un meci plictisitor.
Ieri am fost la Solvang, „capitala daneza a americii”, oras fondat de niste colonisti danezi la inceput de secol (XX). Orasul e in mijlocul unei zone gen Napa Valley, cu vinarii multe si puncte de degustare. Fain, linistit. Spre deosebire de Helen, Georgia, oras pur american copiat dupa unul nemtesc, aici se pare ca mai sunt intr-adevar danezi.. cel putin batranica de la receptia centrului de informare turistica a fost memorabila. Minuscula si plina de riduri, batrana ca oltu’, imbracata in costum national danez cu cipilica din aia cu urechi, stil nordic, cu accent semnificativ, dar plina de un umor ascutit si foarte „cool”. Am intrebat-o daca recomanda niscai vinarii mai rasarite. Cica „ma baiete, eu sunt daneza. Pot sa-ti spun totul despre bere, dar nimic despre vin. Tre’ sa va duceti sa le incercati..” D., shmeker, o intreaba daca stie vreo plaja unde se face surf. Cica „da, in camera de hotel, in cada, da’ tre’ sa vina cineva sa faca valuri cu mana”. Figura.. Genul tipic de batranica „cool” care poate aparea prin reclame zapacite.
Am fost la vreo 3 vinarii, am degustat ceva vinuri, apoi am venit la Santa Barbara, sa mancam. Da, acel Santa Barbara :). Cate episoade a avut? 2000? Mai e inca la televizor? E un orasel pe coasta, foarte fain si pitoresc, arhitectura stil spaniol, plaja, palmieri, tot tacamul. Am ramas la motel 6 in Santa Barbara, un pic mai scump decat unde aveam rezervare, da’ macar mai aproape de destinatia de azi: Las Vegas.
Mai sunt 20j de minute din franta-elvetia, tot 0-0. meci slab. Trezeguet e pe banca (nu inteleg de ce. Ribery e puscarie, cam ca Guivarch’ acum 4 ani. Sau 8?…).
Americanii au luat-o pe coaja ieri.. aualeu.. si erau increzatori, mai ales cu cehii.. 3-0 sec, puteau sa nu se oboseasca sa joace, ca e acelasi scor la neprezentare..

miercuri, 14 iunie 2006, 04:10

Stam la hotelul Stratosphere, in Las Vegas. Drumul a fost bun, 7 ore.. ne-am oprit la orasul-fantoma cu nume nostim, Calico. Intemeiat langa o mina de argint, in 1895 pretul argintului a scazut brusc, oamenii au.. calicit si inchis mina. Loc turistic, dar mai bun ca in alte parti, macar 40% din case cica snt originale.
In vegas am vrut sa intram intr-un club, da’ n-am putut de.. pantofi. Ca nu ne-am adus pantofi elegantzi, iar in tenisi nu ne-au primit.. pe baieti, ca fetele aveau tzoala pe ele.. tseapa.. asa ca am pierdut vremea intr-un bar, iar apoi am pierdut cu N. si 50$ la cazinou.. la bar a fost o faza faina, niste oameni care plecau ne-au lasat o intreaga compozitie cu vodca si suc de fructe, un „mini-bar”, ca ei nu-l terminasera.. frumos din partea lor.
Cam atata.. vegasul nu ma da pe spate, nu stiu de ce.. e un loc care trebuie vazut, oricum, distractie la scara industriala in stare pura.. noapte buna..

joi, 15 iunie 2006, 01:35

Las Vegas.. altfel decat la televizor.. vazusem la teleenciclopedia (sau „atlas”?) cum au creat un cazinou pe tema venetiana, cu apa si gondole si gondolieri cantatori, si lux.. l-am vizitat.. intr-adevar, e mare.. imens.. dar nu asa de mare cum parea la televizor.. luxos..dar nu asa luxos cum parea la televizor.. las vegasul are luciu si stralucire, dar vazut de aproape aduce parca mai mult a poleiala.. foarte mult turism de masa.. surprinzator de mult pentru mine.. oameni de clasa de mijloc, cu familii, copii, altii in varsta, isi joaca pensia in nestire la automate, iar unii la 21 si ruleta.. incredibil.. pensionari care zici ca is oameni in toata firea, sa-i vezi ce pasionati.. nu mi-a venit sa cred..
Vegasul e celebru si pentru spectacolele de clasa mondiala. Azi am fost la blue man group. Bilet la balcon, 100$. A fost un spectacol foarte bun. Exceptional chiar, sunet, lumina, culoare, experiential. M-a dat pe spate? Nu. Poate pentru ca ma asteptam la mai mult, pentru pretul asta astronomic.. vineri mergem la cirque du soleil, se spune cel mai bun spectacol de acrobatie din lume. Sa vedem.. celine dion canta in fiecare zi la venetian.. pussycat dolls canta regulat la un club din Caesar’s Palace, unde pana si lifturile au gravate figuri din istoria romana pe ele.. in clubul ala unde n-am intrat din cauza de pantofi lipsa.. deci este si stralucire, personalitati.. dar banul gros tot de la omul de rand vine.. hotelurile tematice – holuri faine, constructii sofisticate, dar de exemplu – camerele foarte simple, ca la orice hotel. Nici o tematica in ele.. m-a surprins.. n-au mers pana la capat cu tematica. Nu era nevoie, probabil.. oamenii vin sa joace si sa se dea in stamba.. masina de marketing de tocat bani mai buna n-am vazut.. pentru multi, las vegas e cel mai aproape de venetia unde o sa ajunga in viata lor.. o colega a fost surprinsa cand a ajuns la venetia adevarata ca gondolierii nu canta.. la cazinou canta.. i-am vazut si eu..
Ma asteptam la kitsch, dar ma asteptam sa fie atat de pompos si bine facut, incat sa ma dea pe spate.. nu e asa. E intr-adevar cel mai spectaculos si bine facut kitsch din lume, sau cel putin din cate am vazut eu, dar nu m-a dat pe spate. Mai mult m-a dat marele canion.. unde mergem maine dimineata, asa ca noapte buna.
Una peste alta, vegasul trebuie vazut, daca se poate. Pentru experienta mai mult decat orice.

vineri, 16 iunie 2006, 02:24

ce zi lunga.. am plecat dimineata, pe la 8 jumate, catre marele canion. Data trecuta am fost in partea de sud, acum in cea de nord. Drumul pana acolo, vreo 4 ore jumate teoretic, practic 6 ore jumate, a fost mai fain in nord. Am vazut o padure arzand controlat (a dat traznetul, dar padurarii nu au stins focul, ca face bine la padure.. si ardea mocnit.. am trecut prin fum, cu pompierii.. foarte fain se vedea seara, cand ne-am intors..
parcul national zion, strabatut un pic prin sud, a fost din nou la inaltime.. niste peisaje muntoase de-ti pica plombele, stanci rosii, galbene, straturi multe si variate, cum n-am vazut in alta parte.
canionul parca nu asa spectaculos ca din sud (sau ne-am obisnuit noi?), desi marginea de nord e mai inalta..
dupa ce am vazut apusul am plecat inapoi, cu gandul sa innoptam in parc.. totul inchis.. asa ca am ajuns in acest orasel, hurricane, in minuscula portiune de utah prin care trecem, si am gasit un motel 6 cu 50$ camera.. dintre cele mai eftine si cele mai bune in care am stat!
Gata, ca utah e cu o ora inaintea coastei de vest, e si mai tarziu aici.. noapte buna..

sâmbătă, 17 iunie 2006, 01:58

ne-am intors in Las Vegas si am fost la Cirque du Soleil.. apai.. cel mai tare spectacol pe care l-am vazut vreodata. Tot, productie, punere in scena, un spectacol grandios care te tine in scaun, incredibil. Acrobatie adusa la un cu totul alt nivel, foarte rar a adus a.. circ.. doar cand un acrobat nebun a sarit coarda in fuga pe un cilindru ingust care se invartea, undeva la inaltime (vaszca, sarind coarda, nu era asigurat cu sfoara de tavan..).. o combinatie foarte creativ pusa in scena de balet, dans, acrobatie, coregrafie, muzica, sunet, culoare.. ce sa mai.. jos palaria.
Se pare ca trupa asta e cea mai buna din lume.. au mai multe spectacole, asta s-a numit KA, adica foc in japoneza. Gios palaria, gios palaria. Tot teatrul a fost construit special pentru acest show, au spectacol de 2 ori pe zi, iar teatrul imens e in interiorul unui cazinou si mai imens, MGM Grand, cunoscut pentru meciurile de box profesionist. Asta a fost de departe momentul zilei si un eveniment important in toata calatoria. Imi pare bine ca m-am dus.
Maine plecam spre Yosemite, un parc national poate la fel de celebru aici ca Yellowstone.. si potential spre alta zona fara internet. Noapte buna de la hotel Riviera, Los Vegas.

http://www.mgmgrand.com/pages/entertainment.asp?link=ka

sâmbătă, 17 iunie 2006, 23:20

leaving las vegas. Am plecat pe la 10 dimineata, si dupa un detur mic la outlet mall (complex de magazine din afara orasului, mare cat un sat..) am luat-o spre Death Valley, Valea Mortii, cel mai fierbinte si jos ca altitudine loc din State si, mi se pare, chiar din emisfera vestica. N-am atins punctul cel mai de jos, -284m, doar nivelul marii, dupa care am urcat la peste o mie de metri intr-o ora.. era deja foarte foarte cald cand ne-am oprit la benzinaria dinainte de desert cu vreo cateva mile, iar oamenii au zis ca in desert e MULT mai cald.. peisajul a fost deosebit. Forme de relief muntoase si deluroase colorate si spectaculos ornate de vant, dune, munti, vai, funduri de lac secate si transformate in campii de sare perfect orizontale… si o caldura… vaai.. am incercat sa prajim un ou pe carosabil la un moment dat. N-a mers :). Dar oricum, termometrul cumparat ca suvenir avea doar 50 de grade, si era la capacitate maxima.. am trecut pe langa zona 51, unde se zice ca CIA are o baza secreta unde, zice mitul si legenda, se studiaza extraterestri aterizati pe pamant si „capturati”.. de parca ar veni ei pana aici si s-ar lasa capturati de tantalaii de oameni.. da’ ma rog.. e mai mult treaba turistica.. au si o sosea numita „extraterrestrial highway”.. dar n-am luat-o pe acolo, ci prin desert.. a fost fain, deosebit.
Dupa iesirea din parc (e declarat parc national) am oprit la un punct de informare turistica.. si bine am facut. Ca ne-au sugerat sa mergem in Alabama Hills, unde s-au filmat multe westernuri, si de unde se vede muntele Whitney, cel mai inalt din america de nord (minus alaska), 4417m, printr-un arc din stanca.
Peisajul a fost superb. De fapt, de la iesirea din death valley a fost rupator: in spate (si apoi stnga, ca am luat-o in sus) munti golasi desertici, in fatza (si apoi dreapta), un rand de copaci cu iarba, un rand de dealuri pietroase, iar in spate de tot lantul inalt, stancos si inzapezit (!!) Sierra Nevada. Rupator. Am luat-o printre dealuri, si a fost meserias sa tzopaim pe stancile respective.. excelenta intreprindere.
Apoi am luat-o in sus, am prins apusul peste niste muntzi.. tss… si am ajuns la Mammoth Lakes, o statiune cocheta de ski (se mai schiaza inca, sus pe munte!) la vreo 30 de mile de parcul Yosemite, tzinta noastra. N-am gasit nimic liber mai aproape de parc, asta e.
Ii asteptam pe D., S. si Bucu (prietena a lui S. care ne insoteste in ultimele zile).. ei au plecat mai repede, sa prinda mai mult Death Valley, unde au stat aproape toata ziua.. si ajung mai tarziu. Ei au vazut probabil mai mult.. noi a trebuit sa prioritizam in Vale, dar am vazut si dealurile cu stanci si munti.. una peste alta a fost o zi reusita. Noapte buna.. dimineata.

luni, 19 iunie 2006, 02:23

Yosemite.. cele mai meseriase locuri au fost cele care nu erau marcate ca „puncte de interes”. Chiar inainte de intrarea in parc am trecut prin niste munti stancosi si inzapeziti, si am ajuns la un lac aproape total inghetat! Si asta in timp ce afara erau 15-20 grade! Meserie.. mi-am dat seama ca, chiar daca vezi peisaje asemanator fabuloase si in carpati, sunt foarte greu accesibile. Ori nu poti ajunge cu masina, ori e un frig de crapi.. aici peste tot poti merge cu masina, si e cald afara, si zapada la picioare.. foarte fain.
La urmatorul popas, langa un lac, am zis cu N. sa urcam muntele.. si am urcat.. n-am ajuns pana in varf, ca cerea timp, dar am urcat binisor. A prins tare bine.. apoi am vizitat locurile faimoase, care insa erau foarte aglomerate. Cascadele Yosemite si Bridalveil, faine de tot, inalte si spectaculoase. Apoi aveam 2 alternative – sa mergem direct la Glacier Point sus pe munte, sau sa incercam sa vedem si Mirror Lake, lacul-oglinda. Am mers la lac.. mic si dezamagitor.. clar marketing supraincarcat.. dar pozele au iesit meseriase, ca niste picturi.
Apoi am urcat la punctul de panorama, de unde se vad cele 2 cascade principale foarte fain, pe apus de soare. Si gata.. am luat-o iar la drum. Din pacate drumul cel mai drept era inchis, asa ca a trebuit sa ocolim mult prin padure. Initial voiam sa ajungem pe coasta, la Monterey, dar n-am ajuns decat la Los Banos, un orasel anonim californian. Am intrat la motelul Best Western sa intreb de camere. Cica 70 dolari + taxa. Ma duc la masina.. no, merem? Dar nu ne putem strecura ca in alte locuri.. asa ca m-am intors sa intreb: pretul e pe camera, indiferent de numarul de ocupanti? Se uita la ceas.. 1 jumate noaptea.. voia sa dea camera.. zice.. cati snteti? 4.. mmda.. 6 dolari.. zic eu: adica 3+3? Se uita iara la ceas.. da, bine.. asa ca snt in pat si astept sa intru la dush, ca is plin de shprei antitzntzari, ca ne-au casapit in parc. Noapte buna!

miercuri, 21 iunie 2006, 11:27

salutari din aeroportul din Denver.. Denver, ultimul dinozaur din Colorado.. n-am mai apucat sa scriu in ultimele zile.. nici internet.. nici fotbal.. finalul a venit repede si mai haotic. Oboseala, plus ca grupul a devenit mai mare si totul e mai dificil de organizat. Ni s-au alaturat Neha (se citeste cu accent pe e), sora lui M., si Bucu (se citeste „bugiu”), prietena a lui S.. Din cauza intarzierii in parcul Yosemite, ne-am pierdut de masina-cap de pluton, cu D., S. si Bucu; urma sa ne vedem pe coasta. Din Los Banos era o ora si ceva pana in Monterey.. obositi, ne-am trezit mai tarziu, am mncaaat, am spalat masina, de care nu te puteai atinge de praful adunat de prin desert, si a luat-o drept spre coasta.. numai ca am dat, iar, de drum inchis, chiar aproape de Monterey.. ne-am intos, trebuia s-o luam pe niste stradutze, si ne-am pierdut.. am pierdut tura la stanga, am ajuns din nou la autostrada.. pana ne-am dumirit, intrebat, ocolit.. a durat mult. Am ajuns in Monterey abia dupa-masa pe la 5! Am facut „soseaua de 17 mile”, una din cele mai celebre sosele din america, merge de-a lungul coastei pe peninsula Monterey, peisaje foarte spectaculoase, cu stanci pravalite in mare, copaci pierduti pe stanci, si ce mi-a placut mie cel mai mult, foci pe plaja. M-am simtit ca la Teleenciclopedia, mi-am adus aminte ca am vazut multe emisiuni despre foci. Stateau leneshe pe plaja si nu ziceau nimic, da’ mi-au placut.
Am mers mai departe la Carmel, sau Carmel-by-the-Sea, o statiune extrem de cocheta (si scumpa, ca si Monterey), fondata la inceputul secolului XX de o comunitate de artisti. Si se vede. Multa creativitate, nu numai in expozitiile la tot pasul, dar si in arhitectura, in stilul restaurantelor, cafenelelor si hanurilor, toate mici si scumpe, dar cu mult mai mult stil si inventivitate decat am vazut in orice alta parte aici. Ne-am plimbat putin, am mancat de ojana, dupa care am luat-o in jos spre coasta. Soarele apusese.. peisajul impresionant, ce sa mai, drumul serpuind deasupra stancilor care formau malul, cu golfuri, valuri, stanci, insulite.. fain, no.
Coasta in partea aia nu e locuita. Am ajuns la Big Sur, o minuscula statiune, si am hotarat sa ramanem acolo peste noapte, ca sa vedem coasta a doua zi. Altfel ar fi insemnat sa mergem iar noaptea.. am adastat la cel mai scump motel din toata calatoria, 142$/camera, cu un pat mare si unul mic, fara televizor, dar eram 4, asa ca am zis ca hai, oricum nu prea aveam de ales, ca era 9 seara, si doamna a zis ca in 3 minute pleaca acasa.. uff.. a fost totusi unul din cele mai faine locuri unde am dormit, caci eram pe coasta, intr-un complex de cabanutze departe de lumea dezlantuita, si cu niste stele.. baai, un cer cu stele prabushitor pe tine, cum nu am vazut decat in Africa de Sud.. impresionant. la ora aia nu mai era nimic deschis, sa mancam, ne-au zis, decat poate restaurantul Nepenthe.. ne asteptam la un fastfud nenorocit.. cand colo a fost cel mai luxos (si scump k naiba) restaurant la care am fost, cocotzat pe stanci, cu vedere la mare (numa’ ca era noapte neagra, nu se vedea nimic), o terasa afara, cu lampi de incalzire.. foarte cu gust. Nepenthe inseamna fara griji.. eh..
Lampi de incalzire? Da.. pai e un frig aici.. incredibil, cica insorita californie, a fost friguroasa si plina de ceatza! June Gloom in toata puterea cuvantului. Ma asteptam sa fie cald, dar a fost pur si simplu frig. FRIG! Pe coasta am oprit un pic undeva sus, era sa ne ia vantu’.. brr…
A doua zi cica plecam la 8. doar ca ceasul lui N. a pierdut bateria in agonie in timpul noptii, si n-a sunat.. al meu nu mai avea baterie de mult, caci incarcatorul si toate cablurile erau in cealalta masina, cu care nu ne vazusem.. asa ca am plecat tot pe la 11.. la hotel ziceau ca ceatza se va retrage spre mare pana la 10.. ash.. pana la amiaz am avut ceatza, de nici nu se vedea marea!
Dar si cand s-a risipit, am ajuns drept la .. plaja cu lei de mare. Aici sa vezi Descoperi Shanel. Leii de mare, mari si grashi, venisera sa schimbe pielea.. cica o luna stau in apatie pe plaja si nu mananca.. schimba pielea de-odata, nu naparlesc, asa ca nu snt protejati de apa rece. Tocmai cand ziceam „ma simt ca la Discovery”, am vazut o veveritza.. i-am facut poza.. si cateva secunde mai tarziu, literalmente cateva secunde, auzim un chitzait, si vedem.. un sarpe sarise de dupa o stanca, la picioarele noastre, prinsese veveritza, se incolacise instantaneu si alunecase pe deal in jos cu ea.. uau!! Incredibil.. echipele de filmare de la Animal Planet probabil pandesc cu saptamanile un astfel de eveniment.. si noi l-am vazut la intamplare, pe viu.. fascinant, natura in plin exercitiu al supravietuirii.. sau nu..
Am ajuns in Los Angeles.. le-am lasat pe surori intr-o suburbie din sud.. la o ora cu masina pe autostrada, cu 70j de mile pe ora!! 100km!! Si n-am ajuns la capatul orasului.. e nepermis de mare los angelesul.. de fapt, orasul in sine („downtownul”) e mic, dar metropola e alcatuita din multe orasele destul de independente, cu multa personalitate. Cam ca atlanta, doar ca ce aici sunt cartiere, acolo sunt orase in toata regula, cu propria lor identitate. Hollywood, beverly hills, pasadena, burbank, santa monica, long beach, si asa mai departe.
am tras la Motel 6 de langa aeroport, aerisit si inghesuit bagajele, si iata-ne, plecati de dis-de-dimineata, in Denver.. sper sa vad un meci la TV in avion, ca se poate.. ma tem ca timpul nu se potriveste, ca am intrat in avion dupa primul meci, si cred ca al doilea e dupa ce se termina al doilea.. ma rog.. tre’ sa intram imediat. Am plecat. Atlanta, venim „acasa”!

miercuri, 21 iunie 2006, 23:21

incredibil dar adevarat, a trecut o luna.. suntem din nou „acasa”, la atlanta.. e ciudat.. sentiment familiar, si totusi parca instrainat.. poate si pentru ca o sa plec.. casa a fost un haos de nedescris, caci S. si M. si-au depozitat lucrurile la noi.. chiria lor a expirat.. nu mai au casa aici.. e deprimant.. si adrenalizant, ca trebuie sa ma apuc de impachetat.. deocamdata am facut un pic de ordine, aspirator, vase.. deh, s-a pus prafu’ o luna de zile.. o luna.. cat un an.. a fost o excursie rotunda, nu obositoare, cu exceptia finalului; am facut peste 8000 de mile, adica in jur de 13000km!! 5000 mile cu prima masina, 3000 cu a doua, un Saturn Ion (!).. probabil compania de inchiriat nici n-a visat ca o sa ne dea o masina noua si va primi una.. veche peste 2 saptamani! :)
Multzam Doamne ca am scapat cu bine.. sper sa ajung cu bine si acasa.
In ultima instantza era sa patzim o boacana.. la aeroport, la raze, s-au agitat oamenii de la securitate.. N. uitase cutitul de vanatoare, pe care i-l luasem eu, in ghiozdan! Ii mai luasem si un pistol de jucarie, care era si el in ghiozdan.. s-au panicat aia.. dar putea fi nasol – i-au zis ca pentru orice arma peste 4 inci in lungime pe care incerci sa o iei in avion ajungi la inchisoare.. iar cutitul lui avea un pic peste 4 inci!! Noroc ca a fost omul ala cumsecade.. nu stim de ce.. poate avea N. o fatza nevinovata.. desi altfel ar fi corespuns „profilului” dubios.. uf! Bine ca a scapat doar cu avertisment ca sa nu se mai repete, ca e de rau..
Gata, e tarziu, si foarte foarte cald aici, fatza de california.. iar maine, daca ma trezesc, vad in sfarsit fotbal k lumea. Noapte buna!

joi, 22 iunie 2006, 11:31

prima zi de dupa calatorie.. azi nu facem nimic, relaxare mentala si fizica.. am vazut printre gene repriza a doua de la Ghana-SUA 2-1, bravo ghanezilor. M-as fi bucurat si pentru americani, ca ar fi pastrat interesul viu aici, dar asta e. Go Ghana! :)
Miami a castigat de o maniera senzationala finala NBA. Cel mai bun din 7 meciuri.. Dallas conducea cu 2-0 la meciuri si avea 13 puncte avans in ultimul sfert din meciul 3.. Dwayne Wade, de la Miami, desi accidentat, a luat meciul pe cont propriu si a inscris 15 puncte in ultimul sfert, pentru un total de 42, si au castigat meciul la 2 puncte, mi se pare… Nowitzki a ratat o aruncare libera care-i putea duce pe dallas in prelungiri.. nowitzki avea pana atunci 90% procentaj la aruncari libere.. si e neamtz.. apai.. se intampla.. miami a redus la 2-1. meciul urmator l-au castigat confortabil.. 2-2.. meciul 5 dramatic.. au castigat cu 101-100.. din nou Wade a inscris peste 40 puncte.. 3-2 pentru Miami.. iar in ultimul meci, au castigat la 3 puncte.. tot dramatic.. o singura echipa a mai reusit sa intoarca soarta finalei de la 0-2.
Mda. Azi am zis ca relash.. mici treburi birocratice.. de maine ma apuc de impachetat.. sunt din nou la doar 7 ore diferenta de tzara.. asa ca.. meci placut (brazilia joaca imediat), si noapte buna..
a, poze din toata calatoria, carele s-au adunat, nu gluma, vor urma.