Dumnezeu a adormit

 

Autoironia relaxata e mare lucru. Racoritor ca o briza de egee. Sa razi de propriile-ti slabiciuni fara sa exagerezi, cazand in patetic, masochist, incrancenat, autoflagelator. Am cunoscut azi un baiat grec cu aceasta calitate. Vorbeam de fotbal. Mi-a zis ca, fiind ani buni la londra, i s-a parut foarte cool cum nationala noastra batea anglia pe unde o prindea. La care i-am intors complimentul a propos de campionatul european castigat, cand multi romani au tinut cu buturuga mica a grecilor. A zis, cu tonul cel mai natural – da, a fost mare lucru.. avem o zicala – „in alea 2 saptamani, Dumnezeu a adormit”. Mi s-a parut genial. Nu stirbeste cu nimic din bucuria si mandria succesului, dar recunoaste meritele… cui trebuie ;).
Ulterior l-am intrebat daca a fost la vreun meci in anglia. Nuu.. pai, daca arsenal joaca pana si cu cea mai slaba echipa din anglia in primul tur al cupei ligii de exemplu, stadionul e plin, biletele epuizate inainte cu 2 luni. Mai usor se gasesc bilete in liga campionilor, ca acolo joaca „doar cu niste europeni”, who gives a shit, se mai gasesc bilete. Dar tot foarte greu. Si apoi, zice, eu sunt grec. Deci nu sunt planificator…
din nou mi-a placut. Nu-i stirbea din bucuria de a fi grec. Si nici nu simtea nevoia sa compenseze.. Autoironie fara acid. distreaza, dar nu arde. Un pic fatalista, atat cat trebuie, dar simpatica.
 
oare cand vom putea rade si noi de noi insine fara sa… plangem?
 
Publicitate

Comentezi?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s