mica bucla

Pai, daca prietenii tai sunt strainezi si au doar un vikend la dispozitie, unde sa-i duci?
Vineri seara in Bucurestii vechi, smbata dimineata la drum, Sinaia-Brasov-Bran-Bucuresti duminica seara obositi cat sa ne bucuram de odihna, dar nu surmenati sa nu ne fi placut.
 
N-am mai fost prin locurile astea de ceva vreme. Le-am regasit, cu bune si mai putin bune, dar oricum cu bucurie.
 
De bine:  
 
Brasov – centrul. Jos palaria – colorat, sharmant, animat, cu muzica buna de strada, ce mai, ca-ntr-un oras frumos din vest. Turnurile de aparare renovate (pacat ca nu se poate intra inauntru), acum ai acces la o vedere panoramica ce face toate treptele urcate, sa fie nevoie sa urci cu telecabina pe Tampa. Ce mai, nu mi-e rusine sa duc pe nimeni la Brasov, iar strainezii mei (umblati prin toata lumea) au fost placut impresionati.
Casa Wagner din Brasov – amenajata cu gust, in Piata Sfatului, loc ideal de tras daca.. nu esti pe banii tai. Sau nu te doare buzunarul.
Restaurantul Bella Musica Brasov – pentru ideea geniala de a avea un meniu de… muzica :).
Bucurestii vechi (sa nu uitam de ei!). Partile renovate arata excelent, unele luminate de efect (CECul, BNR, si alte cateva pe-acolo). Unele restaurante si locuri „de iesit” competitive.
Castelul Peles – pe dinafara. Mereu frumos.
Castelul Bran – am fost de nenumarate ori, si de fiecare data mi-a placut. Acelas sharm autentic si robust. Cred ca ar fi mult mai apreciat fara kitschul dimprejur.
Peisajul muntos. Chiar cu copacii golasi (probabil cel mai nespectaculos anotimp dpdv peisaj, iarna fara zapada), iti clateste ochii binefacator.
Vizitatori romani din toata tara la ambele castele. Bravo lor ca se culturalizeaza. Cred ca pentru prima data am vazut mai multi romani decat straini.
 
Cu asta, la kestii care mi-au iritat/scrijelit-cu-creta-pe-tabla in diverse grade de intensitate senzorii altfel dominantei bune dispozitii (in ciuda unei indigestii crunte pe fundal, toata ziua de smbata, din aia cu spreadsheet si bilete pentru arhipelagul Bora-Bora – bai, la Carul cu Bere e foarte frumos, dar recomand sa NU mancati ciulama de pui. Sau nu vinerea seara. Sau nu cu pofta. Mai bine beti doar un suc si savurati locul..)
 
Intens
Kitschul din jurul castelului Bran. Revoltator. Plasticaraie si lucruri urat aratatoare din toate colturile lumii, de-a valma fara pic de discernamant cat de cat estetic. Comertul „usor” in cea mai promiscua stare. Oare chiar au vanzare la ingrozitoreniile alea?! N-am nimic cu vampireala – poate fi un „touch” care, daca tot nu putem scapa de el, l-am putea sa lucreze in favoarea noastra. Dar cu un pic de gust, oameni buni, s-ar putea ajunge departe. Nu se poate sa arate… frumos? Sau macar interesant? Sa aiba un concept, ceva, o idee, un fir rosu.. in afara de ideea de agresiune asupra simtului estetic, care intr-adevar e exprimata ireprosabil.. si nu e numai vampireala.. cu matrioshtile ruseti, care-i faza? Sau mastile venetiene?! Sau plase de prins visele bashtinos-americane?
 
Moderat, dar cu puseuri
Unii vizitatori romani (unii din cei laudati mai sus) galagiosi (de tip hăhăhă tare), mitocani si vulgari, care parca tin sa demonstreze ca „nu merita sa fie in castel”.
Bucurestii vechi. Renovarile mai sus mentionate sunt o mana de brndushe intr-o primavara polara abia mijita. Mai e imens de lucru, caci restul arata j.a.l.n.i.c. am auzit ca ar fi bani deja alocati de la UE, dar spagarii naibii nu se pot hotari a cui shtab firma sa ia proiectul, ‘tu-le una si alta de nenorociti, si ca au bagat banii in banca. Pfuai sa nu-ti vina sa injuri.
Bine, poate e un zvon.
Dar daca nu e, merita o actiune populara de protest de amploare, macar pe net, pe bune.
 
Dezamagitic
Cultura „iesitului in oras” mi se pare in suferinta, in special in Brasov. Strainezii mei au niste preferinte, care, zic eu, nu snt de loc exagerate si foarte comune in vest, de genul suc de portocale proaspat stors, sau suc bitter lemon (mai ales in combinatii, gen cu gin), care in vest se gasesc in cele mai nenorocite spelunci. Daca in Bucuresti am vazut ca se mai gasesc, in baruri chiar smekere din Brasov, nimic tata. ‘avem doar santal sau cappy’, iar cand zici de bitter lemon se uita cu o privire or intrebatoare, ori de repros ca-ti bati joc de ei in limbi straine. Pacat. Sa fie faptul ca aceste kestii nu se cer, ca romanii nu bea din astea? Pacat – ar trebui sa le aiba, macar din respect de sine ca „bar”, daca nu din ratiuni economice.
Plata cu cardul – aualeu, aventura. American express nu merge aproape nicaieri, iar unde au mashinarie nu le functioneaza. Unde merg visa si mastercard, de cele mai multe ori se cere pin. N-ai pin, n-ai parte. Si cartile de credit n-au pin.
Bine, ca in Romania nu snt raspandite, e una. Dar parca aveam pretentii. „Capitale culturale europene” si alte scheme in scheme.. chiar as vrea sa merg la Sibiu, sa vedem, macar ei or fi intrat in Europa? ;P
Drumul de la Brasov la Bran si de la Bran la Predeal. Stare ce face de rusine peisajul superb.
 
Tot la „dezamagitic” intra o kestie mai controversata. Am auzit fidbec (si nu e prima oara) ca Pelesul ar fi cam „kitsch”. Ca „nebunul ala” a adunat toate stilurile pamantului la un loc, fara cap si fara coada, fara gust. Asta zisa de straini prietenosi, care nu pot fi suspectati de nici un fel de „prejudecata”. In general am vazut ca acestor oameni le place castelul Bran mult mai mult, si NU din cauza lui Dracula, cu care n-au nici o treaba, ci ca stil.
Eu imi aduc aminte ca Pelesul m-a impresionat profund cand l-am vazut prima data, in tineretze. Nu mai vazusem atatea… minunatii la un loc. Adica exact ce altii numesc „kitsch”.
Concluzia e cel putin… doua: emotional, acea prima amintire imi va tine Pelesul pentru totdeauna cald la inima, indiferent ce vor zice unii si altii. Rational, din pacate, „altii” s-ar putea sa aiba si un pic de dreptate.
 
Fara legatura, unul din tovarasii de drum, vazand poza Pelesului inainte sa ajunga acolo, a intrebat cu toata seriozitatea daca asta e hotelul unde stam.
Intrebarea m-a durut – „cum, dom’le, hotel? Pelesul Nostru? The One and Only? Blasfemie..”
Ce greu e sa te dezobisnuiesti sa gandesti comunist, sa-ti deschizi mintea in fata realitatii si s-o accepti chiar daca e mai putin placuta decat in „propaganda”, sa nu-ti fie rusine cu ea si sa scoti de e mai bun… Mie mi-e cateodata mai greu decat as vrea, si vorba aia, am avut norocul sa nu ma formez ‘de tot’ in comunism. Ce sa mai zici de altii..
 
Da, „dom’le”, exista castele-hoteluri care arata ca Pelesul, originale si tot tacamul, si nici nu e ceva neobisnuit (Marea Britanie, de exemplu, dar si Cehia, Germania, Franta banuiesc). Intrebarea a fost mai degraba un compliment (credea ca exista in Romania asemenea hoteluri :).
 
Ma uit in sus – am scurs mai multa cerneala la negative decat la pozitive. Dar asta e inselator, pentru ca preaplinul pozitiv se consuma interior, amarul se varsa la exterior. Am deversat cam tot ce era… indigest, dar amintiri placute au ramas mai multe inauntru :). Mai mici, dar placute. Din de-astea se tzese plasa care tine viata la un loc.
 
Publicitate

3 gânduri despre “mica bucla

Comentezi?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s