cum sa nu planifici o calatorie

duminică, 2 septembrie 2007,
16:29

planul era calculat la
secunda. Aterizam de la Passau-Munchen la 18:15, la 19:35 aveam tren din
zurich, ajungeam la arth goldau la 20:24, de unde luam la 20:31 trenul de
noapte care ma lasa la San Vito – Lanciano, unde ajungeam la 6:42, pentru a-mi petrece
ziua de nastere in liniste si pace, la festivalul medieval, cu corul Armonia,
dupe care via la Roma, de unde avion la tirgu muresh, si gata, acasa.

Luasem biletele, tot. Ca
vineri dimineata sa ma uit (de data asta cu atentie) pe bilet, si sa vad ca la
18:15 avionul pleaca din munchen, si aterizeaza la 19:15…. Sa-mi trag palme, nu
alta… ce-i de facut.. hotarare radicala: merg cu masina la aeroport, si cand
aterizez incerc sa prind trenul la arth goldau, care e la o ora.. zis si facut.
60 de franci parcarea in aeroport, da’ orisicat.. decat sa pierd biletu… in mod
surprinzator, avionul pleaca mai repede din munchen… tzin pumnii.. si
aterizeaza mai repede! Incepe coborarea la 7 fara 10… uau, deja faceam planuri
ca prind trenul de 7 jumate.. ashi.. aterizeaza la 7:15, pana la urma, atata o
tot coborat, scap din aeroport fix la 7 jumate.. fuga la masina, pornesc pe Jane, ies… si jane nu primeste semnal… merg ce merg, incep sa ma enervez.. Jana
nimic. Ajung la o intersectie pe autostrada… o iau la stanga, ca bleaga de jane
era muta ca pamantu… si intru in trafic. Autostrada m-a dus fix prin oras,
circulatie bara la bara. Trebuia s-o iau in partea cealalta… pana sa accept ca
am pierdut trenul s-au consumat 1-2 crize de nervi succesive.. jane si-a
revenit dupa 2 restarturi in mijlocul orasului, si traficului.. prea tarziu
pentru a prinde o alta iesire din trafic, sa mai salvam ce era de salvat.. in
culmea spumelor, dau sa sun la cfe, sa anulez biletul.. n-aveam numarul salvat
pe telefon.. intru pe siteul lor de pe telefon.. n-aveau numarul.. izbindu-ma
cu capul de parbriz in repetate randuri (la figurat), dau pana la urma de
numar, pe google.. sun.. cica aa, biletul se poate anula numai inainte de 8
jumate, adica plecarea trenului… nu puteti sa-l anulati la telefon? Nu, tre’ sa
mergeti la orice gara cu chioşc.. bine.. o intreb pe jane unde e cea mai
apropiata gara.. wiedikon.. bine.. ma duce acolo.. nu gasesc parcare. Ma invart
de 3 ori in jurul garii, cu drum in constructie, cu stat la „cedeaza”, tot
tacamul… pana la urma intru in parcare.. ca sa vad ca era inchisa, voie numai
pentru motorete biciclete.. ies, in spume, parchez pe strada, pe un loc
albastru, cred ca nu era voie.. fug la gara.. nu tu oameni, nu tu chioşc.
Intreb la o cafenea obosita – cica nuuu, n-avem chioşc aicea. Deja nici nu mai
puteam sa ma enervez, dar ma enervam. Fuga inapoi la masina, hai la gara
principala.. ajung la 8 si 25… nu tu parcare, bineinteles. Explodand de nervi,
parchez langa stiva de biciclete si scutere, jumate pe trotuar, jumate pe
strada. Las avariile, fug la ghisheu, care era cale de o linie (de-a lungu’),
ajung la 8:30 fix, coada… adica, bilete numerotate, mai aveam 9 numere pana la
mine.. refuzand sa accept situatia, fug la un om care parea liber, ii explic
situatia.. cumsecade, ma ajuta, desi el inchidea.. imi anuleaza biletul, imi da
juma de suma inapoi, dau sa fac rezervare la urmatorul tren.. cand imi dau
seama ca am lasat portofelul in masina. Deja imi venea sa plang de nervi. Zic,
ma duc dupe portofel. Zice, io inchid, stati la rand cand veniti. Bine, ce sa
fac. Fuga la masina, ia portofelu.. vin inapoi.. coada.. masina era tot parcata
„pe naspa”, cu avariile.. si stau… si staaaaau…. Bai stateau aia in fata mea la
povesti, imi venea sa-i dau cu capul de toate tejghelele din sala, pe rand.. si
sa le scă
p vreo 2 perechi de palme dup-aia, de caciula..
ajung in sfarsit la ghiseu.. da sa rezerve bilet.. era deja 9, imi faceam
probleme daca apuc sa merg acasa si sa ma-ntorc, sa prind trenul de 10.. am
scapat insa de aceasta problema, pentru ca trenul respectiv era plin, nici un
loc disponibil.. urmatorul a doua zi dimineata la 7, cu 2 schimbari.

Resemnat, iau biletul, plec
acasa, noroc ca nu mi-au blocat masina (singurul lucru bun, in aparenta, sa
vedem daca nu soseste vreo ditai amenda peste vreo luna..). a doua zi dimineata
la 6 sus, hop in tren catre zurich, acolo hop in tren de milano, dormit cu
gatu’ stramb, in milano schimb… trenul de lanciano nicaieri. Caut
informatiile.. nu le gasesc. Pana la urma gasesc un birou relatii cu clientii,
cica urmariti trenu’ de lecce. Avea intarziere. 10 minute. 20. 25. vine,
intr-un final. Jos la pescara, cu 50 min intarziere, dar cu 20min inainte de
legatura mea. Bun.. Ma uit pe panoul de hartie la „plecari”, pentru lanciano. La
5:13, peronul 1. ma uit de 2 ori, sa fiu sigur. Zic sa ma duc si la informatii,
sa fiu si mai sigur. Dar nu le gasesc. Nu mai aveam timp – repede la peronul 1.
mai erau ceva oameni, stau… stau… nimic. Se face 5:15, 5:20… am zis, poate are
si asta intarziere.. la 5:25 ma duc contrariat sa caut informatiile celea..
asesc serviciul relatii clienti.. cica aaa, pai trenul nu circula azi. Pai cum
nu, ca io am bilet pentru el. Hmm.. sa ma uit..
a, ba da, o
plecat de la peronul 4. PAI PE PANOU SCRIA PERONUL 1 !!!! hm, peronul 1 e
inchis. Trebuia sa va uitati pe panoul electronic, acolo scria peronul 4. nu
vazusem nici un blestemat de panou electronic.
L-am vazut apoi,
plecand spre peronul 4, sa iau urmatorul tren, la 6:15…  tren care mergea pana la san vito, ca gara din
lanciano e inchisa. De la san vito se ia autocarul… dupa 12 ore si un pic am
ajuns la destinatie, consumat si cu durere de cap (ca nu mancasem/bausem nimic
de oboseala).

Azi, sa plec inapoi. Intreb de
unde pot lua autobuzul (informatiile turistice snt inchise). Imi zice o doamna
ca pe strada asta, tot inainte vreun kilometru jumate. Binee.. zic, hai sa mai
intreb pe cineva, pentru siguranta. Intreb un om de la un chiosc de ziare –
asta tre’ sa stie. Imi zice – nnah, e aici in spate, aproape. Ma duc acolo in
spate aproape, intreb un om care manca intr-un club gol, zice – e aici afara.
Hmm.. urc niste trepte, dau de un hotel. Hai sa intreb si aici. Zic aia – pai e
aici afara. Convins, dau sa plec, dar zic intr-o doara piazza della standa,
ce-mi zisese prima doamna. Zice aaaa, stai asa, ca azi e duminica, nu vine
autobuzul aici. Intr-adevar, piata della standa, care e unde intoarce vantu’
afara din oras. Bine, ma, zic. Inapoi la hotel, sa iau bagajul.. intreb
batranelul de la receptie daca pot lua un taxi. Ingaima ceva ce eu am
interpretat ca ‘binebine’. Dupa juma de ora ma duc sa-l rog sa cheme un taxi,
incepe sa caute febril – nu gaseste nici un numar. Sun la informatii, cer un
numar de taxiu, il tin minte gresit de 2 ori, ma enervez, pana la urma
nimeresc, cred, dar nu raspundea nimeni, intreb iar batranul – zice, da’ unde
vrei sa mergi. La autobuz. Pai, zice, e aici aproape. Nu, zic, ca nu vine
duminica. Zice, bine, of, hai ca te duc io. Si ma duce. In momentul in care se
urca la volan inceteaza a fi batranelul ramolit si devine un as al shoselelor.
Ajungem in 5 minute in statia de autocare. Pustiu. Doar o tanti cu o fetita, o
intreb, aici e pentru roma? Nu stie. Ma ashez la o terasa inchisa (noroc ca au
lasat mesele prafuite afara) si scriu cele de mai sus. Ma apropii de final,
cand vin 2 fete si ma intreaba daca aici e pentru roma. Nu stiu sigur, zic, da’
sper. Scriu urmatoarea propozitie, in incheiere:
 

„Acu’ sa vad daca m-au
indrumat astia bine si e asta autogara de unde sa iau autobuzul spre roma.. am
asa un sentiment de nesiguranta…”

 Intemeiata. Mai vin cativa
oameni confuzati intreband in gesticulari daca de aici se ia autobuzu spre
roma. Nimeni nu stie. Nici macar nu se stie ce piazzale e. intr-un tarziu un
individ in trening ne zice ca statia e la vreo 100m mai in sus, si ca nu
opreste aici. Ma duc.. multa lume. Vine autocarul, intreb daca pot cumpara
biletul direct, cum zicea pe internet. Zice, in mod normal da, dar azi e plin,
nu snt locuri. Nu ma mai mira nimic. Harababura, se pare ca erau 2 tipuri de
rezervari, plus aia fara, haos. Ca la noi, nu ma mai mir ca sntem cum sntem,
daca astia dupa zeci de ani de UE snt… aproape ca noi de haotici. Mai putin
rai, parca, dar la fel de confuzi si gesticulatori. Pana la urma soferul suna
pe cineva si zice ca cei „fara” poa’ sa ia autobuzul de transport in comun din
spate. Ma sui.. ne duce in alt loc, unde astepta alt autocar, identic, care ne
ia spre roma… unde ajungem cu intarziere la tiburtina, iau metroul spre
termini, ajung acolo, caut autocarul spre ciampino.. nu gasesc. Nici
informatiile, evident, de ce le-ar pune intr-un loc usor de gasit.. ma duc la
casele de bilete, unde un batranel scarbit cu mustata subtire si linie
verticala subtire de barba pe barbie (stil muschetar sictirit) imi zice
sictirit ca urmatorul tren spre ciampino e peste o ora, si ma lasa in gara, nu
la aeroport. In intreb, da’ nu se poate direct la aeroport? Zice cu scarba ba
da, cu autocaru de afara – si arata vag afara. De asta auzisem, fug afara…
nicaieri. Intreb niste carabinieri, imi zic nuu, iesi in partea ailalta.. ies..
vad unul avansand in trafic greu, chiar in fata mea. Fug la el, soferul vorbea
la celular. Practic statea pe loc, in trafic, ma agit, se uita la mine de sus –
zic, plin de speranta, ciampino? Zice nu. Zic, da’ unde tre’ sa merg? Face semn
ca mai in spate. Dupa cateva minute gasesc in sfarsit statia de autocar, tocmai
plecase asta, urmatorul la 11 si un sfert.. ma enervez semnificativ.. inapoi la
gara, macar trenul ala e la 10 si 20.. iau bilet, 2 euroi.. ajung la ciampino..
in gara asteapta niste dubiosi, in intuneric. Zic ca pana la aeroport 10
euroi.. bine.. la aeroport ma duc la sosiri, intreb de un hotel in apropiere..
ma gandeam, ca la orice aeroport international, tre’ sa fie un hotel la care sa
poti merge pe jos.. nu si la asta.. tre’ sa iau un taxi pana la un hotel pe
care l-au recomandat ei.. 2 de fapt, unul de 2 stele si unul de 3… ala de 2
stele nu mai are locuri, evident.. doar cel de 3, cu 75 euroi.. nu mai am
putere sa protestez, tot ce vreau e un pat sa dorm cateva ore mici.. taxiul ia
si el 25 de euroi.. 12 pentru dus si restul pentru intors… ma intreb oare cate
tzepe pot sa mai iau in calatoria asta? Sa vedem, maine am avion la 7 si 20
spre targu mures. il prind oare?

(…)

l-am prins. Si am descoperit
un nou aeroport romanesc. Ciampino.

Publicitate

3 gânduri despre “cum sa nu planifici o calatorie

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s