am vazut in sfarsit urziceniul la treaba, e drept doar’ vreo juma’ de ora, ultima. am vazut niste ex-sportstudentisti de-ai lui dan petrescu (galamaz, negru), niste reciclati bunicei (mara, apostol), o supriza (constantin), un atacant masiv si cu tupeu (danalache), si peste toate un brazilian care leaga jocul frumos (ricardo gomes). tipic echipa facuta din petice, care insa nu se-mpiedice (decat de mioveni, nu pot sa-nteleg, exista o singura explicatie acolo: cîrţu). tipic echipa "de-o vara", if you ask me, dar sper sa ma-nsel. mi-a placut si jocul lor, legat, si faptul ca au alergat tot meciul, mai putin momentele de relaxare si zeflemea (cu mara in prim-plan), tipic jucator roman; de obicei kestiile astea kostă. bursucul i-a asezat bine in teren. mi-a placut gestul de final laca-dan. sunt unele lucruri care nu se pot cumpara, si nici vinde. frumos.