week-end-ul de 2400 km – Dresden

Kilometrul 962: Dresden. Sau "Dresda" – nu stiu de ce nu-i zicem cum ii zic la ei acasa, Dresden. Ma rog.

Am parcat chiar
langa Frauenkirche, in parcarea subterana. Frauenkirche, cea mai cunoscuta
biserica din Dresden, a fost distrusa complet la 13 feb 1945 si restaurata
complet in… 2005.

E impresionanta,
cu stilul „dalmatian” de pietre negre, arse, si noi, galbene. Nu stiu daca cele
arse sunt cele originale sau doar de efect.

Zona unde se afla
e inca in restaurare, dar unele cladiri sunt deja terminate si arata frumos
colorat.

Trecand pe langa
fetele in rochii de epoca,

intram in biserica.

Interiorul e bogat,

dar diferit de alte biserici vazute pana acum. Arata, vorba lui M.,
ca un teatru de papusi.

Mergem mai departe si ajungem la cea mai lunga sculptura pe portelan din lume.

Infatiseaza
toti ducii de Saxonia,

care au
stapanit aceste tinuturi vreme de sute de ani, si care au supranume nostime –
„cel puternic”, „cel viteaz”, cel linistit, cumsecade,

blajin,
credincios, muşcat (!) (sau "der gebissene" e cu sensul de "ambitiosul"?…),
etc.

La celalalt capat e un nene imbracat in costum de epoca
argintiu, tip „papusha vie”, pe a carui placutza scrie nostim „Augustus Cel Slab” (Der Schwache).

Am ajuns in Piata Palatului,

unde un clovn se strecoara in spatele trecatorilor, speriindu-i.

S-a luat si de niste trecatori in costume de epoca, dar care nu pareau surprinsi deloc…

Dupa o privire peste pod

la cladirile de peste rau

am purces pe faleza in jos, pana la intrarea in Institutul de
Arta din Dresden.

Dar nu gasisem Zwinger, celebrul lor Palat. Asa ca am luat-o
din nou pe sub pasarele

pe langa batrani cu flashnete

prin atmosfera de vechi si nou

cu
diverse minunate mijloace de transport

pana am gasit in sfarsit, palatul Zwinger,

care este.

Este
sustinut de niste tipi cu figuri intre simpatic si dubios.

Inapoi spre parcare, drumul a revelat cateva placute
ochiului peisaje urbane

pe langa targul de produse din blana si piele,

inapoi
spre Frauenkirche si ale ei colorate

imprejurimi.

Pe langa multe
„ochiuri de acoperis”,

terase puzderie

cu
fondul muzical de rigoare

Copiii erau simpatici foc. Foarte seriosi, si-au executat programul netulburati.

A fost un mod frumos de a spune „auf wiedersehen, Dresden”.

Publicitate

4 gânduri despre “week-end-ul de 2400 km – Dresden

  1. multumesc admin.peste cateva zile plecam intr-un circuit care include si dresda.frumoase si interesante detalii.nu am aflat inca nimic despre fantana holerei.stii ceva despre ea?oricum multumim incaodata!

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s