Poezie bănăţană

Întâmplare dintr-un sat – de Sorin Olariu [Epigramist] – în grai bănătzan
 
      Păvălica lu’ Scovardă şi ortaca lui, Florica,
      Or plecat în lumea largă la Cicago-n America.
      Ş-acolo, cum nu făcură, cum făcură, tuse-i tata,
      Uice că să-mbogăţîra şîntorc banii cu lopata.
 
      D-aia, Dumnezău să-i ţîna, că nepotu Păvălică
      An dă an să-ntoarse-n ţară dă Sântămăria Mică.
      Cheamă lumea la negeie, parcă-i popa la altari,
      Ca să deie la tot natu’ câce-o sută dă dolari.
 
      Ş-uice-aşa, ne adunarăm, cum făşeam dă câţva ani,
      Babe, moşi copii dă tâţă, să ne deie iară bani.
      -Draji săceni, înşepe-a spune, cum stăcea suit pă bină,
      Că oprisă lăutaşii, la bisărică-n grăgină.
 
      Şciţ voi, fata me, Doiniţa, o intrat la facultace
      Să să facă doftoriţă, ş-acolo-s cam scumpe toace.
      D-aia, fi’ncă anu’ ăsta cheltuielili-s cam mari
      Iacă-i musai să va dau numa şinşizăşi dă dolari.
 
      Ţin-ce-atunşi potop dă zarvă, suduieli, fluierături,
      Cum ieşau bătu-le-ar focu’, din spurcacili dă guri:
      -Pringeţ hoţu!…Hoţu, hoţu!…zbiară baba lu Topală,
      C-ăsta vre’ pă banii noscii ca să-ş ţână proasta-n şcoală!
 
 
Primit de la T.E. via M.& T. 

2 gânduri despre “Poezie bănăţană

Comentezi?