Si-am pornit, măre, pornit, pe-langa-drum-pe-langa-lac, pe-langa-drum-pe-langa-lac, pana am… oprit, ca de aici se vedea lacul frumos

cu cetatea Rapperswilului in departare

Iar in spate, oamenii, opriti pe marginea shoselei nationale, la un picnic pe ingustissimul, dar infloratul, petic de iarba dintre shosea si lac.

carele pe partea cealalta avea vita de vie pregatindu-se pentru liga campionilor, asta, pentru inmugurire.

Si-am mai oprit o data pe parcurs, ca imi placea cum se vede rapărsvilu’

Nu ma pot hotari care poza ar trebui pusa, asa ca le pun pe amundoo.

Pardon, trei.

Si-am ajuns la Rapperswil, drept in centru (noroc cu BM, ca poci parca virgula cam unde vrea roata ei)

Oamenii toti iesiti ca shoprlele pe la terase

respectiv pantofi.

Faleza, plina.

M-am uitat, asa, in sus, spre cetate, dar am fost mai demult aici o data, si, ma rog, fain, dar parca nu m-a inghesuit sa mai urc o data. Ca parca era si cam abrupt

Asa ca am incalecat, si da-I spre Schmerikon, unde e capat de lac.

Endstation. Kotitura.

Locul unde trage barca.

si traverseaza rata.

Dupa care, am purces mai departe, pe dupa un deal din Ţara de Dincolo de Lac, carele e verde, ţara,

şi am cotit-o înapoi spre see.

Urmatoarea oprire a fost la Pfäffikon, cica sa vad castelul. Mda. Alt spectaculoasa constructie, constand intr-un turnuletz mic si patratzos, inconjurat de un shantz cu apa.

Cel mai interesant lucru la el a fost aceasta ratza.

Fix dupa aceasta poza a sunat H. si a zis ca vine in seara respectiva, asa ca am mers bucuros intins acasa, caci oricum nu mai era nimic de vazut. A, nu chiar intins, caci am oprit pentru 2 clatite mari si bune, una cu mozarella si rosii si alta cu crema de vanilie si banane. Miamm. Le-am mancat aici,

uitandu-ma inapoi spre unde tocmai fusesem azi.
Si-am incalecat pe-o sha… si m-am dus acasa.