Febra aşteptării s-a instalat încă de dimineaţă. M-am uitat cu şi mai mare plăcere la olimpiadă ştiind că vine un „meci mare” seara.

Pe la 21:38, plin de entuziasm şi anticipaţie, dau pe Antenă, „mai devreme, să prindem şi prezentarea echipelor”. Mi-a luat vreo 2-3 secunde să „accept” ce vedeam – meciul Galata-Steaua începuse. Am aflat, treptat, că era minutul 25. Din desfăşurarea meciului am înţeles apoi că ratasem nu numai emoţia de la golurile noastre, dar şi fix la minut perioada în care Steaua a jucat bine. Din cele 70 de minute pe care le-am văzut, deduc că vom avea emoţii (mari) la Bucureşti.