Maine e ultima zi a referendumului elvetian cu privire la extinderea acordului cu UE la Romania si Bulgaria. Zic, ultima zi, ca asa e, ultima zi. Cetatenii pot vota si inainte de ziua Z, prin posta (!), sau lasand un bilet la urne amenajate in locuri strategice. Votarea poate incepe in momentul in care primesc materialele acasa. Materialele sunt brosuri informative asupra subiectului in dezbatere, contin si „punctul de vedere al parlamentului” si buletinul de vot specific, care poate fi trimis oricand. Cu toate astea, „traditional” inca se mai merge duminica la vot. Mai ales oamenii mai in varsta, care o vad ca pe un fel de traditie. Tinerii nu se obosesc, trimit prin posta. Dar trimit! Asta-i fenomenal. Democratia directa, dom’le. Principiul subsidiaritatii, ii zic ei, adica – se incearca rezolvarea tuturor problemelor la nivel de „comuna”. Ce nu se poate rezolva acolo, e de competenta cantonului. Abia ce nu poate rezolva cantonul devine de competenta statului, si voteaza toti. Ca de exemplu, tratatele cu UE. Uneori, statul poate pune presiune pe cantoane – astfel, cantonul Appenzell a fost printre ultimele adoptatoare de drept de vot pentru femei, in anii ’70. 1970. Cre’ ca daca nu puneau „cei de la Federatie” presiune pe ei, gagicile din Appenzell stateau si maine acasa.

Deci maine odiseea cra-cra isi va afla deznodamantul. Din sondaje, se pare ca „da” pentru extinderea acordului castiga, cu o majoritate destul de mica. Data trecuta am prezentat afisul cu ciorile, de data asta vine randul adversarilor lui Blocher si ai celor de la SVP. Ca sa pastram tonul violent si jignitor, scoatem la rampa niste …rapperi elvetieni, care au compus cantecul de mai jos. Afisul cu oaia neagra care se vede in clip e foarte putin adaptat dupa unul real. Bajetii canta si in dialectul germanopasaresc, si in franceza, ca sa nu egziste dubii: