Hanami

4 aprilie

Last, but not least, hanami. M-au întrebat mai multe persoane „de ce mergi tocmai în Martie în Japonia?”. Păi, pe lângă potrivirea de calendare cu M, pentru asta:

Înfloritul cireşilor e o treabă foarte nesigură, în fiecare an la altă dată. Astfel încât n-aveam de unde şti în noiembrie, când am rezervat biletele de avion (care până în martie s-au ieftinit, de altfel, din cauza crizei), când vor înflori cireşii. Am sperat că îi vom prinde măcar pe undeva înfloriţi.

Când am ajuns, nu erau încă înfloriţi, dar începeau. Ultima noastră zi a fost prima de hanami propriu-zis, care durează o săptămână-două. Deci n-am ajuns în plin sezon, dar la început, şi ne-am putut face o idee despre cam cum e.

C. a zis un lucru care mi-a rămas în minte – japonezul e pasionat de chestiile efemere. Asta mi se pare o diferenţă culturală fundamentală faţă de european, care pune preţ pe „vechi”. Mi s-a părut un pic surprinzător, şi în oarecare măsură de neînţeles, cum se împacă asta cu faptul că ei au păstrat tradiţiile atâtea secole, cu samuraii, artele marţiale şi tot tacâmul. Ştiam eu că erau pasionaţi de haikuuri, să prindă o clipă în 3 versuri, dar chiar aşa?

Dar apoi am aflat de chestia cu templele, care se demolează şi se refac la fiecare generaţie, şi alte lucruri – de exemplu, la alegerea caselor, cel mai important e să fie nouă. Poate aplicaţia asta spre nou şi pasiunea pentru lucrurile trecătoare a făcut posibilă tranziţia halucinantă de la o societate medievală la una futuristă în câteva zeci de ani. Şi încă nu mi-am explicat complet fenomenul.

Probabil cea mai cunoscută „chestie efemeră” de care sunt pasionaţi e floarea de sakura – cireşul japonez, care cică nici măcar nu face cireşe (dacă ar face, ar fi lideri mondiali în producţia de cireşe, la câţi mii de pomi au plantat în fiecare oraş). Dar face nişte flori…

Tradiţia spune – cum prinzi o sakură înflorită, pac, iei o pătură de plastic albastră şi te pui sub el, cu prieteni, mâncare şi, mai ales, băutură.

Cele mai căutate sunt parcurile, unde în cle 2 săptămâni cu greu poţi să arunci un ac.

grupurile îşi trimit reprezentanţi disdedimineaţă, să prindă loc.

Aşa cum au făcut probabil nişte prieteni de-ai lui C., pe care i-am vizitat în parc.

Până el a stat de vorbă, noi am făcut cinci milioane şapte sute de mii de poze cu flori de cireş, şi tot nu ne săturam.

Când am zis „gata, mă opresc, stai să mă mai şi uit la ele cu ochiul liber, nu numai prin lentilă”, a ieşit soarele – aaaa, altă tură de poze.

Am stat vreo oră în parc, după care am plecat spre Shibuya, pe drum întâlnind alţi cireşi izolaţi, dar prompt „ocupaţi” de hanamişti.

Shibuya e cartier „tânăr”, din ramura avangardistă,

şi aici mai aveam de rezolvat o problemă suvenirică, şi anume nişte reviste manga.

Şi la manga mă aşteptam să fie mai „pe toate dumurile”, dar treaba nu e atât de „extremă” pe cât mi-o închipuiam. Dar problema cred că e la mine, am avut aşteptări complet exagerate – nu mă mai mir de ce cred alţii despre Rpmânia bazat pe ce văd în presă, la ce imagine total distorsionată aveam eu despre japoneji.

Ceea ce nu înseamnă că magazinele de manga (benzi desenate japoneze), pe câteva nivele, nu sunt spectaculoase.

Din Shibuya am mers pe malul râului cu cireşi

şi desigur hanamiştii de rigoare

spre casa unui sensei de kendo de-al lui C. – vorbise să mergem la hanami la râu cu ei, dar între timp venise ploaia, aşa că s-au mutat în apartamentul lui, şi ne-a chemat şi pe noi. Astfel am avut privilegiul să intrăm într-o casă japoneză „normală”, şi să stăm de vorbă cu japoneji „normali” – un lucru cu totul deosebit.

Apartamentul, mic, simplu şi modest, 2 camere şi un hol îngust, adăpostea deja vreo 20 de persoane când am ajuns noi. Toţi şedeau pe jos, mâncau, beau şi se veseleau. Majoritatea erau un pic piliţi – în Japonia e social acceptabil să te pileşti în timpul liber, cu condiţia desigur să fii inofensiv – ceea ce majoritatea sunt. Efectele sunt doar veselie mare şi manifestări de afecţiune prietenească zgomotoase. Am stat de poveşti cu câţiva tineri din „grupul de kendo”, care o rupeau pe engleză suficient ca să avem o conversaţie cât de cât, am mâncat nişte sobe şi alte chestii de pe masă, bere, şi veselie. Totul foarte cald şi primitor, a fost o onoare.

Am plecat apoi să ne întâlnim cu V, un prieten român de-al lui C. şi cu prietena lui la o cină bogată într-un local fain, cu aripi de pui japonezeşti şi alte minuni la care nu mai ştiu cum le zice (tre’ să-l întreb pe C., că e păcat, uite cum încep deja să uit!), iar după am luat-o pe jos spre Ebisu, ultima plimbare supt clar de lună şi flori de cireş.

Mâine e avionul disdedimineaţă, aşa că, după o ultimă privire,

Sayōnara, Nihon!

Publicitate

3 gânduri despre “Hanami

  1. Frumos ne-ai purtat pre peste tot. Ce-am vrut sa-ti zic la sfarsit. In ultima parte a excursiei tale de aici, cartea mea de pe noptiera a fost Kafka pe malul marii a lui Murakami. Din intamplare. Diseara o termin. Tot din intamplare. ;)

    Si a fost atat de interesant sa vad Japonia in paralel prin ochii vostri. Imediat dupa ce ai pus excursia la templul cu caprioare, am citit la el despre caprioarele de la temple. Era doar o fraza, dar a fost suficient ca sa va lege povestile. :)

    Fain de tot.

    Apreciază

  2. Am vrut sa ti-l prezint pe Murakami cu un fragment publicat in the guardian. Am descoperit insa acum ca aveau doar copyright temporar si intre timp a disparut textul de acolo.

    Era un fragment dintr-o carte recenta, tradusa intre timp si in engleza. Mi-a placut mult ce alesesera sa publice si cred ca ti-ar fi placut si tie. Acum peste tot, fragmentul pus la dispozitia cititorilor e asta. Macar iti da o idee despre ce-l face si mai interesant pe Murakami. ;)

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s