Popasul lui T. la Innsbruck, în excursia lui pan-europeană, a fost motivul care lipsise până acum pentru vizitarea capitalei Tirolului (şi a Alpilor, cum se laudă).

Am ajuns spre seară, parcat undeva lângă poarta de intrare în oraşul vechi

pe Maria Theresienstrasse, care îţi arată, dincolo de orice dubiu, unde te afli.

M-am întâlnit cu T. şi prietenii lui la birăul de informaţii turistice, închis bineînţeles, dar ei aveau hărţi, aşa că am pornit-o

spre piaţa centrală

unde se află simbolul oraşului – acoperişul de aur.

Strada care porneşte de la el e meseriaşă,

ca şi trotuarele.

Ne-am suit în acel turn cu ceas (sindromul King Kong s-a bucurat)

iar de sus se vede aurul

şi strada mai bine.

Bine, şi panorama.

După ce-am coborât, mai departe pe stradă

am văzut o hartă faină a alpilor, din un pic altă perspectivă,

după care am ieşit din nou în str. Maria Theresia

unde am adăstat să mâncăm nişte pui tradiţional cu diverse garnituri, la restaurantul de aici din stânga, Wienerwald. Nepretenţios, dar bun. Când am ieşit, era deja întuneric

dar înainte să mergem la somn am dat o tură pe la râul Inn,

unde am dat peste nişte jongleri cu flăcări

Ne-a şi plouat o ţâră, dar din fericire s-a oprit până am luat-o spre hotel.