Innsbruck, ziua 2

A doua zi în Innsbruck am început-o cu soare în oraşul vechi

unde am prestat 2 muzee care nu m-au impresionat (muzeul Goldenes Dachl, la acoperis, si Hofburg, la palat. T. şi gaşca aveau Innsbruck card, 25EUR, gratis la toate muzeele din oraş şi pe transport. Eu am zis laas’, că nu intrăm peste tot, şi am plătit cei 4 şi 6 euroi la cele 2 muzee, după care… am ajuns la telecabina spre Hafelene, care costa 25EUR. Iar cu cardul era gratis, aşa că mi-am luat şi eu direct card.

De jos se vedeau nori pe munte, în care am şi urcat

dar, cum speram, de sus erau spărturi în nori prin care se vedea oraşul. Pentru poza asta

Am făcut vreo 20 – din nou m-am trezit că nu mi-am alocat un moment să savurez peisajul cum se cuvine. Ca de exemplu, văile glaciare

din gheţarii cărora au rămas doar văi seci, cu un pic de zăpadă murdară, tot mai puţină.

După ce ne-am respirat gurile de aer proaspăt, am luat-o înapoi prin nori

să mai bifăm nişte „obiective” in oraş. Prietenii lui T. erau turişti „hard-core”, mai ceva ca mine, aveau clar în cap obiectivele de bifat, hartă, tot, frumos, organizat – la fix, nu mi-am bătut capul şi i-am urmat. După o scurtă abatere să vedem şi domul

am mers la trambulina de schi, una din „turneul celor 4 trambuline”, maiestuoasă în felul ei,

de unde schiorii au o privelişte deosebită când sar.

Dacă au ochi pentru ea, mă îndoiesc… cât curaj tre’ să ai să sari de pe aşa ceva!

După trambulină ar fi trebuit să mergem la un castel, dar fiind deja târziu ne-am dus la muzeul Swarowski, de unde fetele voiau să cumpere cadouri. Nu mă aşteptam mare lucru nici de la acest muzeu, cu intrarea lui ciudată

şi primele exponate nu m-au impresionat. Ce mi-a plăcut a fost iglu-ul cu oglinzi, o semisferă cu tavan tapetat cu oglinzi în diferite unghiuri, care în joc de lumini dădeau foarte spectaculos – iar am făcut miliarde de poze, din care doar asta a ieşit cât de cât.

Au urmat nişte camere cu exponate cel puţin ciudate, care nu mi-au spus nimic, şi nici nu mi s-a părut că ar avea mare lucru de-a face cu cristale. Următoarele lucruri care mi-au plăcut au venit abia în ultima treime – aceste neoane

bolţile astea

şi sala asta cu chestii luminate şi foarte fain colorate.

A, plus meduzul şi meduza.

Şi gata! Începea ploaia, se lăsa seara, era timpul întoarcerii. Ne-am împrăştiat exact în direcţie opusă, ei spre Salzburg, eu în cealaltă parte.

A fost fain la Innsbruck. Orăşelul e din categoria drăguţ, tipic pentru zonă, dar experienţa alături de un prieten bun l-a ridicat pentru mine la rangul de „memorabil”, din seria „week-enduri pentru care merită să munceşti”.

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s