Festivalul medievalul – ziua 1

24 iulie

Festivalul Sighişoara Medievală 2009 a început pe cai mari

şi pe o caniculă care a moleşit asistenţa. Începută oarecum pompos cu parada,

care a traversat centrul alene,

deschiderea de sus din cetate a fost de toată jena, de la showul în sine (inexistent), la discursul primarului (din fericire scurt, şi foarte insipid) şi mai ales, mai ales, prestaţia moderatorului cavaler-lup. Poate i s-o fi urcat căldura la cap, căci avea o ditai blana pe el la peste treij’ de grade, şi foarte roşu la faţă, strica, citez: „şi acum, un URLET de bucurie pentru” … nu mai ştiu pentru ce.
Nimic.
Nu s-a lăsat. Cu următoarea ocazie, „un URLET de bucurie pentru”…
Un „yee”, timid.

Apoi a încercat (ca de altfel tot week-end-ul) s-o vrăjească în mod libidinos pe co-prezentatoare. Bine, nu-l condamnă nimeni c-a încercat,


(foto: maVerick)

dar era penibil.

Din fericire a luat o pauză, şi a rămas doar la microfon doar ea cu toboşarul,

care a devenit o prezenţă de-acum obişnuită pe străzile cetăţii, în viaţa civilă suplinitor de profesor de desen. „Trademark”-ul lui e că a învăţat papagaliceşte 2-3 propoziţii de salut în (zicea ea) 40 de limbi. Eu înclin să cred că snt 4, dar nu pot băga mâna în foc. Am zis.

Deschiderea a fost oarecum salvata de stegarii Tabor Nuştiucum din Cehia, care au avut un mic show:

Prin cetate nu era multă lume, dar chiar şi aşa, acest neamţ cu maşina a fost foarte puţin binevenit.

Tarabele, parcă mai puţin kitschoase ca anii trecuţi, plasticăriile lipsind aproape total.

Mi-au atras atenţia aceşti magneţi,

care mi-au plăcut mai mult decât clasicii magneţi turistici.

Un cuvânt despre pavaj. Cetatea e întoarsă cu fundun sus de câţiva ani, pe motiv de ceartă de discordie în ce priveşte pavajul care trebuie pus după ce au desfundat-o total pentru gaze, canalizare, apă, gaze, canalizare, şi tot aşa. O tabără vrea piatră de râu, cum era originalul, altă tabără piatră cubică. Interese mafiote, probabil, care nu se împacă, aşa că cetatea e într-un hal fără de hal.

cu 3 zile înainte de festival, s-au trezit că era plin de noroi, şi au aruncat repede nişte pietriş să astupe găurile.

Un sincer „huo!” autorităţilor.

Dintre personajele de pe străzi, am remarcat un obosit Dracula îndepărtându-se,

o domnişoară îndemânatică,

alta melomană

şi un bampir mai puţin fioros decât voia să pară.

Spectacolele artistice de la festival nu mi s-au părut aşa spectaculoase ca în alţi ani, în timpul zilei reţinând doar o formaţie de muzică veche.

Highlightul primei seri a fost spectacolul de călărie medievală, care chiar dacă a început la 2 ore întârziere faţă de program (!) a fost interesant, un turnir care a culminat cu lupte cu lănciile

Aici s-a petrecut evenimentul. Tocmai ce vorbisem cu 2 studente olandeze care îmi spuseseră că România e ţara lor favorită, că vin aici des, e ieftin şi distracţie pe măsură, probabil tocmai ce filmam, mulţumit, această scenă,

parcă am simţit buzunarul de la pantaloni mai uşor. Într-adevăr, portofelul dispăruse. Mi-a pierit tot cheful în seara aia. De unde mă simţeam atât de bine, venise maverick, ne distram, iată, a venit setback-ul prompt. Din nou vechea superstiţie cu „mulţumitului i se ia daru”. M-am întors imediat în spate şi cred că i-am văzut, vreo 4-5 indivizi cu priviri dure şi morocănoase, aşa că mi s-a făcut şi frică pe deasupra şi n-am zis nimic. E posibil să fi operat cu copii, era o ceată mare care se distrase înainte cu clovnul (nu-mi plac clovnii, mă deprimă)

şi apoi au început să mişune prin mulţime. M-am uitat la buzunare, aveam portofelul (telefonul, aparatul de fotografiat) în buzunarul lateral jos, că cică acolo mai greu ajung hoţii, că tre’ să se aplece. Ei, s-au aplecat, sau au trimis reprezentant de joasă altitudine, şi toate cardurile + carnetul de conducere dus a fost.

M-a trecut şi gândul „tu eşti de vină, de ce nu l-ai lăsat acasă”, dar am refuzat acest gând – refuz să fiu eu de vină pentru fapta penală a unui ticălos. Arză-l-ar focu. I-am urat cele mai dure blesteme de care eram în stare; apoi m-am mai calmat şi mărginit doar la a-i ura să treacă exact prin stările mele, dar îndoit, cu dobândă. Sper din toată inima să se întâmple.

Aşa că noaptea de vineri s-a încheiat cu telefoane să anulez cardurile. Mi-am impus după o vreme să nu las acest eveniment să-mi ştirbească bucuria de a fi iată din nou la un festival sighişorean, cu o trupă de prieteni aflaţi în premieră împreună, şi majoritatea în premieră aici. Acest lucru m-a ajutat să înăbuş revolta şi să mă distrez a doua zi (aproape) ca şi când nu s-ar fi întâmplat.

Publicitate

4 gânduri despre “Festivalul medievalul – ziua 1

  1. Pai da, copiii nu tre’ sa se aplece:D. Aproape m-am obisnuit aici cu lasatul rucsacului cu laptop camera si toate lucrurile bune in el nesupravegheat cand merg la buda in tren s.a., dar cu toata rushinea, durerea in sulflet, alea, io cand merg acasa devin complet „paranoica” si am portofele de alea ce se poarta la gat, rucsacul obligatoriu in fatza la inghesuiala respectiv buzunare cu fermoare complicate. Imi pare rau de patzanie. Stay safe.

    Apreciază

  2. aveam şi eu acasă o borsetă din aia de se prinde de curea şi bagă pe sub pantaloni… dar ţine cald :), şi am lăsat-o acasă :(. cu prima ocazie îmi iau una ceatârnă degât..

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s