Transformers 2 mie mi s-a încadrat în categoria „continuarea nu se ridică la nivelul primului film”. E drept că l-am văzut în vikend, la televizor, tras din sala si dublat in germană, iar pe primul la cinematograf, in engleza cu subtitrare. Dar nu e vorba de conditiile de vizionare (compania lui C&L compensand de altfel carenţele de contrast şi luminozitate ale înregistrării) ci de film în sine – acţiune încâlcită, din care n-am înţeles mare lucru, e drept, rapidă şi cu suspans fain construit, efecte speciale spectaculoase, dar… atât.

Nu e vorba că nu mi-a plăcut (C. nu înţelege cum poa’ să ne placă astfel de filme :)), dar am sperat la mai mult. O parte bună a fost din nou drumul spre casă, BM n-a mai fost mătură ca după Harry Potter, ci s-a transformat în autobot. Mai precis, motobot.

Dar pofta se făcuse, şi acasă m-am re-uitat la Transformers 1. Mult peste. Povestea, acţiunea, construcţia – mi-am adus aminte de ce mi-a plăcut. Un film perfect pentru băeţ de 15 ani.

Şi mi-am mai amintit că Shia Labeouf seamănă cu… Ianis Zicu.

Aseară ca bonus m-am uitat la Matrix 3. Nu l-am văzut decât atunci la lansare, am revăzut de curând primele 2 filme şi am vrut să închei ciclul. Căutând pe net să văd ce s-a întâmplat de au schimbat actriţa oracolului, am găsit… acest eseu. Deci s-au scris eseuri despre Matrix, da? Pentru când aveţi timp.