Scrisoare pentru Dan Petrescu

Dane,

mai devreme sau mai târziu, în următoarele două săptămâni, gândul perfid se va strecura: “poate e mai bine să mergem în Europa League, e mai accesibilă, avem şanse mai mari la o performanţă de răsunet, faze superioare, poate chiar o finală, cine ştie.”

Dane, după seria asta de meciuri în care ne-ai făcut să visăm, ne eşti dator. Ne eşti dator să alungi acest gând, din mintea ta şi a băieţilor tăi formidabili. Deşi pare a fi vrabia din mână, Europa League e de fapt cioara de pe gard. Puteţi cădea cu alde Liverpool şi s-a zis, sau mai rău, puteţi cădea cu alde Slavia Praga şi să fiţi eliminaţi fără glorie. Nu ştii ce va aduce ziua de mâine, şi dacă încerci să-l păcăleşti, fotbalul te va pedepsi. Ar fi păcat, pentru că voi sunteţi singurii din ţara asta care nu l-aţi păcălit. Vă rugăm, n-o faceţi acum, la punctul culminant.

Vom veni la Stuttgart. Mulţi, puţini, vom fi acolo, în tribune, cu vocile la noi. Să vă uitaţi după bannerele noastre şi după pălăriile tricolore, în mareea roşie de pe Gottlieb Daimler Stadion. Iar dacă vom simţi că aţi dat tot ce aveţi mai bun în voi pentru un rezultat calificant, vom pleca mândri şi demni, privind nemţii drept în ochi, indiferent de cum se va termina. Ar fi cadoul vostru, care ar însemna mult pentru noi.

Am glumit, Dane. Nu ne eşti dator cu nimic. Noi îţi suntem datori, pentru încă o ocazie de a “scoate steagurile”, ocazie care nu credeam că va reveni prea curând. Ţi-am povestit doar despre cea mai grea misiune a ta în campania asta de calificare. Marele tău, marele vostru examen. It never ends… dar tu ştii asta deja.

Vă mulţumim anticipat, şi vă ţinem pumnii.

–––

articol uşor patetic scris în vâltoarea de adrenalină de după meciul Unirea Urziceni-Sevilla 1-0, pentru mysport.

.