Pe Cubă-n jos

Tot 30 Decembrie 2009

Viazul, compania de transport „pentru străni”, e echipată cu autobuze noi, Yu Tong – chinezeşti. Arată şi merg destul de bine.

Peisajul pe ruta Havana-Trinidad nu e ce mă aşteptam. Ca de obicei, impresia de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Mă aşteptam la vegetaţie luxuriantă, mai „junglă”. Când colo, e mai uscat decât mă aşteptam,

şi destul de plat.

Să tot construieşti autostrăzi. Şi au una care coboară pe Cubă-n jos, construită de ruşi, rămasă neterminată pe la jumătatea distanţei. Are ceva hopuri, dar nu grave, şi nu pare a avea multe gropi. Ce are deosebit autostrada cubaneză e că e… pustie. Snt mai mulţi autostopişti decât maşini…

Şi a propos de maşini, am zărit primele exemplare din celebra rasă pe cale de dispariţie: maşinile vechi americane, omniprezente în Cuba. Ne-au depăşit câteva.

Sunt maşini de dinainte de revoluţia lui Castro, deci dinainte de 1959. Au fost întreţinute, reparate improvizat, dar… merg. Şi unele chiar repede. Şi consumă benzină la greu.

Deocamdată însă pe drumul ăsta cred că am văzut mai multe căruţe,

din care am pozat ca un „turist străin” ce mă aflu.

Peisajul rural e alcătuit din case de acest tip,

mici şi simple, dar toate cu terasă acoperită şi balansoar.

Răzleţ, pe autostradă apar panouri cu îndemnuri propagandistice, de care aveam să tot văd. Sunt singurele „outdoor”-uri din Cuba. Iată unele dintre ele. Subiectele preferate înţeleg că sunt fie revoluţia (cea de acum fix 51 de ani),

(„cu fiecare Victorie revoluţia creşte”)

(„vigilenţa revoluţionară, datoria tuturor”)

fie îndemnuri înţelepte la cumpătare, muncă şi raţiune:

După ce suntem depăşiţi de un camion cu autostopişti (puteam şi eu ajunge într-unul din ăsta)

apare priveliştea familiară a unui oraş multilateral dezvoltat:

E Cienfuegos, unde facem o haltă, ocazie cu care pozez un autocar Astro şi unul local, care-mi trezeşte amintiri cu 1-2-368-urile din Drumul Taberei:

Oraşul, aveam să aflu după, e „perla art nouveau” a Cubei, decorată de nişte franceji aciuiţi pe aici. Dar n-am ştiut, şi autocarul nu ne-a dus prin cele cartiere. Aşa că n-am pozat decât un citat din Castro pictat pe un zid (pardon, citat din Fidel – el e singurul care „semnează” cu prenumele)

şi nişte mijloace de transport

de diverse categorii.

N-am dormit aproape tot drumul, fapt rarisim. Şi iată că, după 5 ore, mai e doar o oră jum’ate până la Trinidad.

Reclame

2 gânduri despre “Pe Cubă-n jos

  1. so far, din ce vad, 20 de ani de ne-comunism (wahteva’) nu ne-a ridicat prea mult fatza de ei, daca ne referim la zona rurala… si chiar orasele mici de provincie din Ro. Tot ce vad in pozele astea vad si azi la noi.

    Si, da, pare destul de arid fatza de asteptarile mele de peisaj exotic…

    next! :)

    Apreciază

  2. mamica ce seamana blocul ala cu ale noastre….incredibil!….eu mai vreau sa mai „aud” povesti despre experiente cu interactiuni locale, directe…abia astept continuarea

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s