Farul de la Capătul Lumii

Cabo San Antonio e extremitatea de Vest a Cubei.

DSC_7528.JPG

Acolo, pe lângă farul Roncali

DSC_7497.JPG

trebuia să se afle complexul turistic unde trebuia să ajungem. Am oprit la far, deşi împrejurimile nu păreau prea primitoare,

DSC_7492.JPG

şi am întrebat un nene bătrân care voia să se refugieze sfios într-o baracă unde e cabanele. „Mai încolo”, ne-a zis. Am trecut deci de far şi, după vreo 3km, am găsit complexul turistic Cabo San Antonio. La care nu te-ai aştepta. E un fel de „vilele partidului” – un complex de cabane din lemn

DSC_7521.JPG

modern, cu toate facilităţile. Noi am stat în asta,

DSC_7519.JPG

care pe dinăuntru arată aşa:

DSC_7399.JPG

Din prima seară ar mai fi de reţinut două lucruri: unu, desertul specific cubanez, NErecomandat în Lonely Planet, care îl clasifică la „ciudăţenii culinare” – brânză cu marmeladă:

IMG_2404.JPG

Cei care mă cunosc nu se vor mira că mi-a plăcut :).

Al doilea probabil cel mai memorabil dialog al acestei excursii, s-a petrecut la recepţie.

DSC_7522.JPG

Context: locul unde ne aflăm e foarte aproape de Mexic, e la o aruncătură de barcă spre Vest (chiar se vede în poza asta, în depărtare).

DSC_7536.JPG

Aşa că am întrebat recepţionera, o blondă foarte mică şi cumsecade, cât e distanţa de aici până-n Mexic. Răspunsul a venit instant şi natural: „nu ştiu şi nu mă interesează. Tot ce ştiu e că până aici (şi arată Florida) sunt 90 de mile.

Pentru mine asta a fost bomboana de pe coliva mitului „cubanezului fericit în socialism”.

Anunțuri

6 gânduri despre “Farul de la Capătul Lumii

  1. Mexicul e doar putin mai departe. Marmelada cred ca-i de guayaba, brânza posibil chiar din provincia Piñar. În Argentina si Uruguay desertul tipic Martin Fierro e tot brânza gen cascaval, dar cu gem de gutui.

    Apreciază

  2. corect, in prima seara am mancat cu marmelada de guava (banuiesc ca asta e guayaba), in a doua seara cu mango :). branza parea branza topita „la plic”, dar doar in aparenta. de fapt era mai buna.

    Apreciază

  3. cu zahăr cred că am încercat o singură dată, nu m-au dat pe spate, nu prea-mi place să ronţăi zahăr decât frecat cu gălbenuş sau în… mojito, am descoperit ;). dar macaroane cu telemea şi GEM… mmmm…. beţie a simţurilor. not kidding :).

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s