Cabo San Antonio e extremitatea de Vest a Cubei.

Acolo, pe lângă farul Roncali

trebuia să se afle complexul turistic unde trebuia să ajungem. Am oprit la far, deşi împrejurimile nu păreau prea primitoare,

şi am întrebat un nene bătrân care voia să se refugieze sfios într-o baracă unde e cabanele. „Mai încolo”, ne-a zis. Am trecut deci de far şi, după vreo 3km, am găsit complexul turistic Cabo San Antonio. La care nu te-ai aştepta. E un fel de „vilele partidului” – un complex de cabane din lemn

modern, cu toate facilităţile. Noi am stat în asta,

care pe dinăuntru arată aşa:

Din prima seară ar mai fi de reţinut două lucruri: unu, desertul specific cubanez, NErecomandat în Lonely Planet, care îl clasifică la „ciudăţenii culinare” – brânză cu marmeladă:

Cei care mă cunosc nu se vor mira că mi-a plăcut :).

Al doilea probabil cel mai memorabil dialog al acestei excursii, s-a petrecut la recepţie.

Context: locul unde ne aflăm e foarte aproape de Mexic, e la o aruncătură de barcă spre Vest (chiar se vede în poza asta, în depărtare).

Aşa că am întrebat recepţionera, o blondă foarte mică şi cumsecade, cât e distanţa de aici până-n Mexic. Răspunsul a venit instant şi natural: „nu ştiu şi nu mă interesează. Tot ce ştiu e că până aici (şi arată Florida) sunt 90 de mile.”

Pentru mine asta a fost bomboana de pe coliva mitului „cubanezului fericit în socialism”.