După o ultimă privire spre Vest, de la Cabo San Antonio,

am pornit prin pacrul Guanahacabibes pentru ultima oară. De-aia am şi oprit să pozăm pomii ăştia, pe care-i remarcaserăm la fiecare trecere:

De asemenea, am oprit pentru o poză cu fauna caracteristică zonei:

Când eram mic mi-ar fi plăcut parcul ăsta în mod deosebit – mi-am dorit mereu să las animale domestice în libertate, să văd cum se adaptează. Şi asta vezi aici: oi, vaci cai, găini, porci – sălbăticiţi. Vaci slabe (nu le îngraşă nimeni), porci care încep să aibă blană lungă tip „camuflaj”. Cool.

Oile din imagine nu s-au sinchisit să se dea la o parte. A trebuit să oprim şi A. să iasă din maşină să le vorbească pe un ton autoritar, însoţit de gesturi grăitoare. Abia atunci s-au ridicat într-un final, flegmatice. Aşa am putut ieşi din parc, pe la bariera cu soldatul cumsecade care ne-a verificat, ca de fiecare dată, cu o l e n t o a r e ieşită din comun chiar prin unele părţi ale României, p a ş a p o a r t e l e , după care am continuat în sus, spre Viñales, începând experienţa de condus cu adevărat prin Cuba. Satele şi oraşele de-acum familiare, La Fe, Sandino, cu mulţi pietoni, biciclişti, călăreţi – dar, cu grijă, se poate naviga uşor, poate şi pentru că totuşi nu snt prea multe maşini. E de mers sănătos până la destinaţie, şi avem şi o oprire planificată.