7 ianuarie 2010, seara

Am plecat de la Maria la Gorda la puţin timp după ce am ieşit din apă, că era deja dupăamiază şi se făcea frig. În plus, mai aveam doar ceva de rezolvat pe ziua în curs, benzina. Nu mai aveam aproape deloc, dar din fericire la Cabo San Antonio ne spusese că e o benzinărie la 5km. Ne-am dus aţă, că am ajuns fix după apusul soarelui, aşa că n-am mai avut ce poza. Am ajuns la restaurantul din capătul civilizaţiei chiar pe-nserat, dar nu vedeam benzinăria. „E acolo”, ne-a zis un paznic, arătând un… ponton înguuust, care intra în mare. Oh, şit. De acolo se alimentează şi bărci, şi maşini… Am intrat temător pe drumul îngust, am făcut câteva poze din maşină

în timp ce omul punea benzină,

(peisajul era încântător,

dar perspectiva de a mă întoarce cu spatele pe acel drum mai domolea entuziasmul.)

Până la urmă am făcut un gest de mare curaj şi l-am lăsat pe A. să dea înapoi, că se pricepe mai bine. Operaţiunea a reuşit, şi ne-am întors plini de combustibil la desertul cu gem şi brânză. De data asta de mango, gemul.