Barbudva

Oraşele de pe coasta muntenegreană au nume scurte şi sonore, care se pretează la tot felul de jocuri de cuvinte. De exemplu, există un feribot de la Bar, Muntenegru, la Bari, în Italia. Barca Bar-Bari.

În drumul spre autogara din Bar, oraşul vechi mi-a făcut cu ochiul de sus de pe deal,

DSC00826.JPG

dar am decis să-i dau skip şi lui – uitându-mă pe hartă, azi voiam să ajung mai sus, şi mult timp pe lumină nu mai este – aşa că direct la autogară, birjar, i-am zis amicului taximetrist shkodërean. I-am dat cei 20 de euroi şi cei 800 de lekë, de care s-a arătat dezamăgit. „Nu mai aveţi lek?” „Nu mai am.” Cred că se aştepta să fie mai mulţi, dar eu am conştiinţa împăcată – i i-am arătat în Shkodra. Cu un oftat, ne luăm la revedere, şi zâmbeşte totuşi, ceea ce mă bucură.

În autogară, primul blocaj – trebuie să schimb brusc de pe albaneză pe sârbă, lucru care nu prea-mi iese. Mai mult prin semne mă înţeleg cu cei de la bilete, aflu că vine un autobuz spre Budva în 15 minute – e bine.

Mă uit pe hartă şi acum îmi dau seama că Sveti Stefan, un loc pe care aş vrea să-l văd, e înainte de Budva. Mă gândesc să fac escală acolo întâi. Apoi Budva şi-apoi vedem. Deşi… e cam târziu, până ajung la Budva se întunecă, şi parcă nu mai am chef să mai alerg prin 3 oraşe azi – la urma urmei, am plecat la 5 dimineaţa, din Kosovo. Ajunge. Mă uit în Lonely Planeta să văd unde e mai bine să dorm – Sveti Stefan? Nu, Budva, că e mai în Nord. Dar mai departe nici că mai merg.

Hai să vedem cum arată ţara asta misterioasă. În trecut, în afară de „muntenegreanul Dejan Savicevic”, o expresie auzită foarte des la televizor în anii 90, am auzit lucrui puţine despre Muntenegru – că sunt oameni înalţi, şi… cam atât. Până la filmul „Casino Royale”, unde cazinoul respectiv e plasat în Muntenegru… atât că scenele respective au fost filmate în Cehia. Aşa că sunt curios. Am auzit din diverse surse, între ele M. şi A., că ar fi frumos, mai ales pe coastă – şi într-adevăr, coasta e „dramatică”. Muntoasă, cu golfuri, oraşe, păduri, insule, iar când dă o rază de soare apa se vede turcoaz.

DSC00845.JPG

Prin aşa un peisaj, timpul trece repede, şi până să mă trezesc am ajuns la Sveti Stefan. Care e o insulă foarte aproape de mal, legată cu o şosea de ţărm. Pe insulă cred că a fost un fel de cetate/miniorăşel, tot complexul fiind acum transformat în hotel de oarece lux. Arată foarte pitoresc.

DSC00853.JPG

Din păcate, abia acum văd că aceste poze

DSC00856.JPG

au ieşit… cum au ieşit, cu focusarea broblem din cauza de stropi.

DSC00860.JPG

M-am agitat să-l pozez, şi mi-am dat seama abia după ce am trecut că autobuzul nici n-a oprit. Hmm. Las’ că mă-ntorc, nu e departe din Budva, vreo juma’ de oră, las bagajul şi mă întorc, poate trece şi ploaia pân-atunci.

Ajung în Budva – plouă cu găleata. Toarnă, perdea, nu alta. Uff. Intru la biroul turistic. Întreb dacă mă poate ajuta cu ceva cazare, zice că da, sună la un nene, vorbeşte ceva pe sârbeşte şi zice că vine cineva să mă ia. 15 euroi, e bine?
N-am răbdare nici să mă tocmesc, nici să caut altceva, accept. Zice că vine să mă ia – e la o casă particulară. Aştept. Omul nu pare nici vorbăreţ, nici prietenos, poate e doar plictisit, sau leneş, aşa cum zicea M. din Ohrid că ar fi muntenegrenii. Îl întreb dacă au mulţi turişti, şi de unde – zice că acum nu, e extra-sezon şi nu e mai nimeni. De obicei vin mulţi sârbi, dar doar vara „pe litoral”. Acum deja e gata, pustiu.

Vine şi gazda mea, un domn mai în vârstă cu părul alb, cu o maşină Yugo mică roşie. Camera e într-o vilă verde, în construcţie, vila Krapina. E în regulă, curată – asta e ce-mi trebuie. Nu are prosoape, regretabil, şi nici internet, dar în rest ok.

06 Oct Budva.jpg

Las bagajul şi mă rătăcesc înapoi spre autogară prin ploaie. Toarnă ca din găleată, ce fac? Hai la Sveti Stefan, poate acolo nu plouă, şi se opreşte şi aici. Întreb, autobuz e abia la 4, vreau să mănânc ceva, că mi-e foame, dar nu vreau să stric pofta – am ochit un restaurant în Sveti Stefan unde vreau să mănânc. Întreb la barul din gară de unde pot lua fructe, îmi zice să ies şi peste drum e un supermarket. Într-adevăr peste drum e o tržnica – ce fain sună.

DSC00926.JPG

Găsesc şi mere, iau unul şi i-l arăt vânzătoarei, dau să-l cântăresc. „Numa’ unul?”, zice. „Da.” „Bine, ia-l aşa.” Dau să plătesc – „nu, nu, lasă, mănâncă-l, nu costă nimic”.
Bogdaproste. Înveselit, o iau înapoi prin ploaia deasă spre autogară. Vine autobuzul, mă urc, plecăm, şi după 5 minute… ne oprim. În trafic. Pare a fi ceva blocaj. Stăm. Stăm. Şoferul şi nişte pasageri fumează – mă gândesc ce repede m-am dezobişnuit de fumat în locuri publice; aici nu s-a auzit. Stăm. Citesc eu cât citesc în LP, dar vine o vreme… ies afară, mă uit în faţă, mă uit în spate – coadă cât vezi cu ochii, maşinile stau, cu uşile deschise. Pare a fi ceva accident…

DSC00865.JPG

Între timp, nu mai plouă, aşa că decizia vine după vreo jumătate de oră de aşteptare – cu părere de rău, renunţ la Sveti Stefan şi voi explora Budva pe ziua de azi.

Anunțuri

Un gând despre “Barbudva

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s