26-28 martie

La o săptămână după ce m-am întors din Asia, a venit S. în vizită. M-am bucurat mult, nu ne-am mai văzut de 5 ani. În prima seară am mers în oraş, ne-am urcat în vârf de clopotniţă,

am tras panorame de pe-o parte

şi pe alta,

după care am zis hai să mergem într-o doară pe malul lacului în jos. Și-am tot mers, şi-am tot mers… până am ajuns la Rapperswil (rappersville), unde ne-am uitat în zadar după Beni.

Am îmbrăţişat celebrii copaci cu noduri

şi am pozat în neştire panorama oraşului reflectată în lac.

Pe care l-am traversat la lăsata serii;

după care mai slăbuţ cu pozatul, că aparatul cel mic nu prea ştie noaptea.

Seara s-a terminat la Cabaret Voltaire, locul de naştere a mişcării Dada, în 1916, cu Tristan Tzara şi Marcel Iancu. După o perioadă în paragină a fost resuscitat şi din 2004 e atât un bar,

cât şi instituţie culturală, cu expoziţii diverse.

A doua zi e clar zi de excursie, am început cu nişte poze

interzise

în interiorul mânăstirii Einsiedeln

(nu înţeleg de ce nu e voie să pozezi înăuntru).

Am urcat şi pe un deluşor din spate, ”să zicem că am făcut hiking”,

de unde se vede frumos alăturarea mânăstirii cu trambulina de sărituri cu schiurile.

Lacul Vierwaldstädter

are alura unui fiord norvegian,

iar noi am urcat să-l vedem (alături de Lacul Zug) şi de sus,

de pe vârful Rigi, unde era zăpadă.

Am trecut, desigur, şi prin Lucerna, fărmăcătoare ca de obicei, în ciuda vremii gri,

iar seara la întoarcere am prins chiar ”ora albastră”.