Zig-Zag asiatic – epilog

Două săptămâni, 8 ţări (din care însă 4 au fost la un moment dat (şi unele vor fi) China), o sumedenie de impresii. Iată că mi-a luat 3 luni şi jumătate să le aştern pe „hârtie” – cam mult. Atâtea ţări în aşa scurt timp nu e neapărat ceva de laudă – nu ai timp să „aprofundezi”, abia apuci să zgârii suprafaţa, dar mie mi-a plăcut. Am avut şi noroc să petrec timp cu prieteni, vechi şi noi, care fac diferenţa; în acelaşi timp am reuşit să balansez şi cu nişte timp petrecut pe drum singur în haiducie, care şi asta îmi place foarte mult.

Înainte de a intra în amănunte logistice, două cuvinte despre clădirile înalte. S-a nimerit a fi excursia zgârie-norilor, întâlniţi peste tot – Hong Kong cu întreaga linie a orizontului, Taipei 101, Petronaşii, Burj Khalifa. Mi-au plăcut toate, au o anume eleganţă, dar diferită de la caz la caz, nu seamănă între ele, ceea ce e interesant. Ca de obicei, în realitate au părut mai mici decât la televizor (dar mai mari decât în poze, cum bine observau pin si nick), cu o excepţie – Burj Khalifa. A fost prima dată când am fost într-adevăr „dat pe spate” de mărimea unui edificiu construit de om (n-am fost încă la Piramide, sunt foarte curios cum o fi).

Dar altceva voiam să spun: construind toate aceste clădiri, oamenii de acolo „şi-au pus oraşul pe harta lumii”. Toate au fost motivaţii importante pentru mine pentru a vizita locurile respective – indiferent dacă eşti de acord cu construcţia sau nu, dacă ţi se pare o prostie sau nu (încă nu m-am hotărât), nu neg că exercită o anume fascinaţie (probabil catalizată de sindromul King Kong). Iar localnicii folosesc cum pot acest „asset” pe care acum îl au pentru a atrage turişti, cărora le e mai uşor să comunice mesaje despre ţara lor. Clădirea în sine e un mesaj.

Ceea ce mă duce cu gândul la clădirea noastră, din Bucureşti. Asemănarea între Casa Poporului şi cele enumerate mai sus e că toţi au vrut „să arate lumii de ce sunt în stare”; diferenţa majoră e că la ei „poporul” a vrut, sau măcar n-a fost împortivă, iar clădirile sunt un simbol al progresului, pe când la noi reprezintă un simbol al unei epoci pe care poporul o detestă şi o vrea uitată. Mie mi-e greu să mă mândresc cu Casa Poporului, DAR asta nu înseamnă că n-aş folosi-o mult mai mult pentru a atrage turişti – dacă tot ne-a lăsat-o Ceauşescu, măcar să „producă”. Oamenii sunt fascinaţi de lucruri „mari”, toţi străinii cu care am vorbit au fost uimiţi de Casa Poporului, nu încântaţi, dar impresionaţi, şi le-a dat o idee despre grandomania lui Ceauşescu mai mult decât ar fi putut-o face toate povestirile mele.

A doua cea mai mare clădire din lume. Avem a doua cea mai mare clădire din lume! S-o folosim.

Pentru cei interesaţi de detalii logistice, iată traseul excursiei:

Hong Kong (avion) – Macau (feribot) – Guangzhou (autocar) – Hong Kong (feribot) – Taipei (avion) – Kuala Lumpur (avion) – Singapore (autocar) – Dubai (avion) – Delhi (avion) – Dubai (avion).

Am luat biletul de avion dinainte, printr-o agenţie din Piatra Neamţ, recomandată de A., Eturia se numeşte. Iniţial am vrut să caut eu bilet singur pe kayak.com, dar traseul a fost complicat, iar băieţii şi fetele de la Eturia mi-au găsit un bilet mai bun, aşa că am luat de la ei. A usturat la buzunar vreo mie cinci sute de euro un bilet pe traseul: Hong Kong-Dubai-Taipei-Kuala Lumpur, şi apoi Singapore-Dubai-şinapoi. Scump, căci complicat şi cu întreruperi, dar ieftin în comparaţie cu alte oferte culese de la agenţii din alte ţări. A fost şi cea mai mare investiţie, în rest după ce ajungi acolo viaţa e destul de ieftină.

Am avut nevoie de viză în Emirate şi în India, în rest nu. La Emirate se poate obţine pe mai multe căi, cel mai simplu aplicat pe internet dacă ai cumpărat bilet de avion la Emirates, dacă nu, dacă rezervi cazare la un hotel de minim 4 stele pentru minim 3 zile, s-ar putea să te ajute cu viza – neapărat de verificat înainte. Eu am verificat după rezervare, şi nu s-a putut. Atenţie, viza de Emirate are o singură intrare. Dacă ieşi şi intri în timpul ăsta (ca mine), îţi trebuie două vize. Iar dacă ieși cu un zbor dus-întors, adică Dubai-altundeva-Dubai, NU poți primi viză pe el, că Emirates are nevoie ca ultimul zbor de pe bilet să fie din Dubai în afară. Cel mai bine de întrebat la consulat cum e mai bine să faci.

În rest, ca ”învățături”, am avut de la început câte 20 de dolari cash la mine din fiecare mondedă pe la care m-am perindat, e un pic OCD, dar mi-a prins foarte bine, mai ales după ce mi-a mâncat bancomatul cardul în Macau, la început de excursie.

NU mergeţi cu autobuzul de la Macau la Guangzhou, luaţi feribotul. Sau dacă e musai cu autobuzul (e interesant să treci graniţa în China pe jos, recunosc), NU ADORMIŢI. Sau dacă nu puteţi sta treji, puneţi-vă rucsacurile sub fund, sub cap, înghiţiţi-le, orice dar nu le puneţi deasupra în compartimentul de bagaje, că rămâneţi fără camere foto. Portofelul cel mai bine de ţinut ascuns, eu folosesc unul incognito, care se prinde pe sub curea şi pe dinăuntrul pantalonilor. Problema cu cel pe care l-am folosit e că mi-a rupt cardul, deci atenţie şi la asta.

Dacă piuie bancomatul, scoateţi cardul repede, nu vă uitaţi ca prostu’ în altă parte făcând conversaţie. Piuitul se traduce româneşte „bey, deci eu îţi înghit cardul, tu ce faci?”.

Lingvistic, malaeziana e o limbă extraordinar de nostimă, chineza nu. Nu pentru mine. Foarte greu de pronunţat, m-a adus la limită. Din toată excursia tot „uo şî tai pan tă tu ţî” îmi aduc aminte, ce mă învăţase J. acum un an jumate în Cuba, în rest nu s-a lipit mai nimic. În malaeziană mult mai uşor, jalan bulan taksi merdeka.

De la Kuala Lumpur la Singapore se poate merge cu autocarul, rezervat la hotel Corus, sau cu avionul, Air Asia, la fel de ieftin, aproximativ la fel de rapid – autocarul face 5 ore, avionul 50 de minute, dar până ajungi la aeroport, etc., diferenţă mare nu cred că e. Autocarele sunt în regulă, moderne, dar recomandate doar dacă sunteţi în grup de mai mult de 2, din care cel puţin unul nu doarme. Asta, preventiv, după experienţa chineză.

Mâncarea e ieftină şi foarte bună, cazarea înghesuită şi nu foarte ieftină, dar sunt hosteluri în toate oraşele, plasate central. Cel mai frumos a fost de departe la Kuala Lumpur, Sunshine Bedz, atât condiţii cât mai ales oamenii. Am rezervat cazarea pe hostelworld.com.

Băşuiţi dunele dacă aveţi ocazia, la Dubai.

Cu un pic de grijă şi atenţie, e foarte fain de călătorit prin Asia.

Anunțuri

2 gânduri despre “Zig-Zag asiatic – epilog

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s