Cei de la booking.com mi-au trimis un email cum că să contactez hotelul, că nu acceptă check-in după ora 23. Cum eu estimam că voi ajunge pe la miezul nopții, îi sun. ”V-am anulat rezervarea”, îmi spune o voce seacă, într-un amestec de germană și engleză. Să-mi cadă fața. ”Păi cum?…” ”Păi uite-așa, nu mai avem locuri. Poate altă dată. La revedere.”
Clanc.

Aaaaah, nervi. Plec peste câteva ore spre Maastricht, și n-am unde sta. Toate hotelurile sunt ocupate, din cauza concertului lui André Rieu, abia găsisem ultima cameră la acest hotel de familie. Sun la booking.com, le spun problema, zic ”nu se poate, stați că sunăm la hotel.”

Stau… după 5 minute revine, zice ”vom căuta un vorbitor de olandeză, că nu ne-am putut înțelege cu proprietarul, vă sunăm înapoi.”

Mă sună după vreo oră înapoi, chiar ”vorbitorul de olandeză”, zice ”a fost foarte necooperant, a încălcat contractul și a anulat rezervarea” (primisem confirmare, tot, dar nu plătisem). ”Politica noastră e să vă asigurăm o cazare asemănătoare sau mai ieftină sau mai bună la același preț.” Îmi propune un hotel, accept, dar chiar înainte să batem palma zice că nu acceptă checkin după 9. Zic, prea devreme. Revine, zice că excepțional până la 10. Da’ ce-au oamenii ăștia de se culcă cu găinile, în plină vară?? Nu, prea devreme. ”Uff, atunci căutăm unul cu recepție 24/24.” Până la urmă găsește o cameră la un hotel-motel din Geleen, lângă autostradă – ei zic la 5 minute de Maastricht. (aveam să constatăm că e la 20 de minute, da’ e bine și-așa).

Una peste alta, băieți de comitet cei de la booking.com, s-au agitat, m-au rezolvat. Patronul cusurgiu de hotel mi-a adus aminte că olandezii sunt cunoscuți pentru stilul lor abrupt, direct, fără menajamente. Nu le convine, îți spun în față. M-a enervat, dar una peste alta prefer așa decât ”cu zăhărelu'”.

Până la urmă a fost mai bine, că n-am fost constrânși de ajungerea la o anumită oră, așa că am mers lejer. L-am cules pe A. din Karlsruhe și am mers întins, urmărind soarele, până la Geleen. A fost frumos pentru că pe măsură ce înaintam alergam după soare – mergeam fix spre nord-vest, prelungind apusul. Întunericul a venit după ora 10, cu un albastru ce ne dădea speranțe pentru a doua zi, după ploile grele prin care trecusem în drum spre Karlsruhe.

Hotelul e de 3 stele, curat, respirabil (după ce am schimbat camera de fumători pe una de ne- (trebuie întotdeauna să încerci, de multe ori iese)), simplu, fără fasoane, dar numai bun de băgat cornul în pernă. Ceea ce vă dorim și dvs.