În pelerinaj (2)

Am fost bucuros să întorc serviciul colegilor care acum ani m-au luat cu mașina lor peste tot – m-am descurcat binișor pe imensele autostrăzi care străbat orașul. Nu eram obișnuit să ies din casă zicând ”vin să vă iau”, să fiu cu mașina, și să dureze… o oră. Distanțele sunt mari, dar te obișnuiești. Petreci mai mult timp pe drum… e un stil de viață și ăsta.

Timpul a trecut repede, a venit duminica și i-am dus pe colegi la aeroport. După care, copleșit de melalcolie, am purces la încă un pelerinaj detaliat la școală. Am cătat toate cotloanele pe care le știam – inclusiv intrarea secretă în clădirea centrului muzical – acum însă închisă.

DSC09785.JPG

Am vrut să plec, dar a venit o idee – ce-ar fi să încerc intrarea principală? Era deschis, așa că am ajuns înăuntru

DSC09787.JPG

și am găsit și o sală liberă pentru un ”Für Elise” stângaci și cam anchilozat, dar încărcat de semnificații.

DSC09788.JPG

Când am ieșit se făcuse deja Ora Albastră,

DSC09790.JPG

așa că au urmat o sutășapteșcincidemilioane de poze,

DSC09793.JPG

multe panorame,

DSC09801.JPG

la care abia când le vezi pe calculator îți dai seama că n-au prea ieșit.

Terminându-se ora albastră am purces spre capătul campusului,

DSC09814.JPG

pentru o piță melancolică la ”everybody’s”, unde mâncasem prima pizză americană.

DSC09826.JPG

Și dacă tot e pelerinaj, să-l facem până la capăt – la complexul de clădiri unde am stat prima dată,

DSC09838.JPG

chiar geamul în cauză,

DSC09840.JPG

apoi complexul unde am stat în al doilea an,

DSC09856.JPG

cu casele lui de lemn,

DSC09864.JPG

apoi complexul sportiv

DSC09850.JPG

cu mult tenis, fotbal și raquetball.

DSC09854.JPG

Vremuri… A doua zi am mai făcut o scurtă vizită la școală, unde am urcat

DSC09868.JPG

să-l văd pe Master Jedi, profesorul N., care mi-a plăcut cel mai mult,

DSC09771.JPG

apoi am mers la cantina de lângă turnul cu ceas,

DSC09871.JPG

dar mi-am adus aminte la timp că prânzul voiam să-l iau în altă parte și am dat o fugă până la clădirea unde știam că sunt suvenirurile,

DSC09876.JPG

dar se mutaseră într-un magazin ”Border’s”, nou, pe care eu nu l-am „prins”. După cumpărături am purces la prânzul de care aveam poftă – la Willy’s,

DSC09884.JPG

fast-food mexican la care majoritatea strâmbă din nas,

DSC09879.JPG

dar ei nu înțeleg cât de bună poate fi o quesadilla cu brânză, pui, salsa și smântână, cu un pahar de Dr. Pepper combinat cu Coca-Cola – mniammm.

DSC09882.JPG

A rămas la fel de bună. De data asta la televizor nu mai era fotbal european cu care m-au șocat prima dată când am venit, ci fotbal american, dar între timp i-am prins gustul și am urmărit cu plăcere. Până și ospătarul e același :).

Da… mi-a căzut bine. Așa că am mai dat o fugă pe la apartamentele vechi, să le văd și ziua,

DSC09888.JPG

și apoi valea la outlet mall,

DSC09895.JPG

punct nodal al shoppingului mondial. Când am ajuns era o zi foarte frumoasă,

DSC09893.JPG

până am plecat s-a pus de-o ploaie torențială de a trebuit să aștept să se potolească. Plănuisem să scot familia B. la cină, dar am planificat prost, și m-am trezit cu părere de rău că e prea târziu. Astfel că am cinat doar cu A.&J., fără copii – nu-mi vine să cred că e ultima seară.

Și gata, a doua zi dimineață, decolarea. Singura consolare e că pe drumul de întoarcere am planificată o oprire ”turistică”, singura din această călătorie, dar care sper să fie cireașa de pe tort.

DSC09780.JPG

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s