Era de mult pe listă, auzisem numai lucruri frumoase, dar n-am avut ocazia. Din ciclul ”dați-mi un motiv și descopăr lumea”, când am aflat că M&A își petrec ziua de naștere ”undeva în Europa”, la întrebarea ”nu vii și tu?”, răspunsul a fost evident.

”Să ai aparatul la tine, Lisabona se vede senzațional din aer”, îmi scrisese A. Zis și făcut, am aparatul pregătit, iar prima poză e într-adevăr deosebită.

Buun, dezactivăm blițul… da, din avion e la fel de rău ca din orice alt mijloc de transport, pur și simplu nu are rost, mai ales noaptea – n-au cum să iasă clare pozele.

Mai bine te uiți cu atenție la oraș, care într-adevăr se vede senzațional, avionul face o buclă fix peste râu, ”parcă anume ca să vezi orașul în toată splendoarea”, cum zisese A..

Rezervasem locuri pentru toți la un hostel care părea cel mai central, ”Goodnight hostel”, dar nu știam exact cât de bine am nimerit, necunoscând deloc orașul. Am nimerit bine – e la doi pași de piața Rossio (unde oprește și autocarul de la aeroport), pe o stradă paralelă cu cea principală.

E 10 seara, mijlocul lui Octombrie, 26 de grade afară.

M&A mă așteaptă la hostel (veniseră de ieri), îmi iau patul în primire de la recepționera vorbăreață și amabilă din Polonia (!), las bagajele la M&A în cameră, trag o poză-două de la balconul lor

și mergem. Cum unde, în oraș. Ne plimbăm puțin pe strada principală a orașului vechi,

admirând luciul pavajului (marmură?),

cu țintă piața mare din port.

Miroase puțin a alge, dar asta nu ne împiedică să ne așezăm într-o ieșitură din zidul falezei și să savurăm niște caviar cu șampanie și blini (niște pâinici-plăcinte pe care-l întindem). Îl luasem din aeroport, de la niște (evident) ruși.

Buuun.

Lângă noi era o pereche în vârstă de italieni, tanti nu se putea abține să se uite la noi cu ochii cât cepele – ce fac ăștia aici?! Și ce limbă or vorbi? Portugheză? Abia când a pușcat prin surprindere dopul de la sticla de șampanie (bine că nu mă uitam chiar atunci la ea de sus) s-a speriat un pic tanti; apoi au plecat (nu cred că de-aia însă, părea a ”n-avea nici o treabă”).

După cină, înapoi pe jos

în orașul vechi,

și apoi sus pe deal, unde M&A descoperiseră un loc de unde se vede orașul panoramicistic, cu castel în vârf de deal.

Foarte plăcut.

Ne întoarcem pe drumul unor tramvaie vechi (pe care musai să le încercăm) și dăm din nou în piața Rossio –

a propos, de la aeroport luați autocarul, costă 3.5 EUR, vă lasă în această piață, foarte central, unde s-ar putea să găsiți grupuri-grupuri de absolvenți (probabil) îmbrăcați în robe à la Harry Potter, care cântă și dansează până după miezul nopții.

Mâine avem multe de făcut, așa că la somn, deocamdată.