Anim’est

Cele 4 ore „libere“ le-am petrecut cu M. la Anim’est.

DSC00082.JPG

Două spectacole în program, primul la sala Arcub, plină

DSC00083.JPG

de scaune goale.

DSC00084.JPG

Filmul – Midori-Ko, de Keita Kurosaka, un aclamat animator experimental japonez.

Am fost curios să văd animație ”de artă”, ”pentru oameni mari”. Am încercat multă vreme să apreciez noțiuni de ”tehnică a animației”, imaginația, desenul, să îmi închipui cum e realizat (ulterior am aflat că a fost desenat de mână din peste 20000 de imagini).

Aveți descrierea specialiștilor aici, în engleză. Multe semnificații, simboluri, transcendențe.

Descrierea nespecialistului – o sporcărie care mi-a făcut greață. Ceea ce probabil e echivalent cu un succes – cred că asta a fost și ideea. Omul are o imaginație bolnavă pe care și-a exhibat-o măiastru – recunosc ! Data viitoare însă s-o țină pentru el, și pentru cei cu un gust estetic-artistic mai dezvoltat decât al meu.

Al doilea film, tot japonez, la cinema Patria, o ”mangă” clasică. Perfect Blue e primul film manga de lung-metraj al regizorului Satoshi Kon. E prima ”mangă adevărată” pe care o văd (Sandy Bell nu se pune), și îmi trec flash-back-uri prin minte de la rândurile-rândurile de reviste de gen din magazinele japoneze.

”Manga” înseamnă de fapt ”benzi desenate”, dar cred că se folosește termenul și pentru varianta animată. Are o istorie lungă, joacă un rol important în cultura japoneză (mai multe aici în română și aici în engleză).

Acum m-am lămurit și eu despre ce vine vorba în propoziție cu acest stil. E un film ”normal” (în acest caz, ”thriller psihologic”) doar că sub formă de desen animat. Povestea mi s-a părut destul de slabă (o aveți aici pentru cine e interesat), presărată cu dialoguri japoneze care nouă ni se par cam puerile – chestie de cultură. A fost… ciudat să văd un film de animație ”serios”, mai ales la scenele violente, ”ca într-un film normal”. Una peste alta, nu m-am putut implica în acțiune, mă surprindeam conștientizând că e animație – cumva nu i-am putut lua în serios.

Mă întreb dacă anumite scene mai violente în animație au apărut cumva și datoritp faptului că actorii din filmele ”cu oameni” nu prea s-ar preta la astfel de năzbâtii, din cauza standardelor societății. În desene animate însă sunt permise mai multe, fiind chiar supape pentru refulări ”de masă” ale unei societăți ordonate și conservatoare. Știu însă prea puține despre filmografia japoneză modernă pentru a da o cât de mică greutate acestor simple supoziții.

Mai jos trailerul filmului în cauză, făcut în 1997 (nostim să vezi cum e prezentat internetul în copilăria lui).

Îmi pare bine că am fost, la ambele spectacole. A meritat, ca experiență – și ca să știu, fără supărare, ce evit data viitoare.

Reclame

Un gând despre “Anim’est

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s