Rio – descălecarea

Capitolul „stay safe” de pe pagina de wikitravel Rio de Janeiro începe așa: ”Este important să notăm că, deși informațiile prezentate în cele ce urmează s-ar putea să vă panicheze și să pună sub semnul întrebării vizita la Rio, majoritatea vizitatorilor au parte de o ședere plăcută fără incidente. Oricum, Rio poate fi periculos. Ca și călător, chiar dacă nu părăsiți ”Zona Sul” sau suburbiile din Vest, s-ar putea să simțiți o tensiune palpabilă în ce privește securitatea.”

E doar o confirmare la ce am auzit și eu – unui coleg i s-a furat telefonul mobil acum vreo 3 luni, din buzunar, de către un grup de hoațe, iar de prietenul O. știu că la câteva minute după ce a ieșit din hotel a fost jefuit.

Aveam așadar toate luminile de avarie aprinse când am pătruns pe teritoriul brazilian, faptul că tocmai pășisem pe cel de-al cincilea continent trecând oarecum în planul doi. Tot mulțumită wikitravel știam că pentru a ajunge în oraș de la aeroport se recomandă a lua taxiuri de la ieșire – sunt ”legale”, trebuie doar să le ceri să pună taximetrul. Mașina ar trebui să aibă un nume de firmă scris pe ea.

Ies afară, fac semn unui taximetrist, dar nu are voie să oprească unde eram eu, zice ceva și îmi arată în față – nu înțeleg ce zice, presupun că trebuie să merg să iau prima mașină. Pe prima mașină însă nu scrie nimic, îmi aduc aminte că ar fi bine să scrie numele firmei, ezit (nerecomandat când ești turist), mă întorc în aeroport.

Cealaltă opțiune e să rezervi un taxi de la tarabele din aeroport, dar e mai scump. Într-adevăr, sunt niște tarabe în zona ieșirii, doamnele mă cheamă cu voce tare fiecare pe spuza ei în timp ce încerc zadarnic să găsesc pe cineva la taraba cu informații turistice – sunt doar niște pliante și un scaun gol. Le întreb de curiozitate cât e taxiul, 90 de reais (vin cam doi reali la un dolar). Hmm. Wikitravel zicea că ar fi cam 50 de reais taxiul ”normal”, ies din nou și mă duc hotărât în fața rândului, mă urc în prima mașină – cu o ezitare, nici asta nu are scris nimic pe ea. Ca la noi, în jurul ei stăteau câțiva taximetriști, care pomenesc ceva de ”cooperativa” – citisem că taximetriștii au un fel de asociație, sunt oameni care încearcă să facă un ban cinstit. Îl întreb cam cât costă până în Botafogo, unde vreau să merg – zice cam 60 de reais. Am vrut să verific ”așteptările”, să nu mă prostească – mișcare greșită pe de altă parte, pentru că apoi îl rog să pună taximetrul. El se aștepta să ”ne înțelegem”, dacă tot am întrebat, și probabil interpretează gestul ca o lipsă de încredere, căci e îmbufnat și nu zice nimic tot drumul. Și eu sunt un pic tensionat, dar nu mai am loc de întors, fie ce-o fi.

Mergem pe autostradă, de unde se văd niște cartiere de case cărămizii cu aspect improvizat – favelas, bănuiesc, dar decid să NU fac poze, în ciuda instinctului care-mi duce mâna la buzunarul cu aparatul foto. Stau cuminte și mă uit, pentru început.

Mă mai întreabă o dată adresa, Rua São Clemente 23, Ace Backpackers Youth Hostel, ajungem, se dă jos să confirme dacă e numărul 23, da, e bine, costă exact 60 de reais cât zisese, din fericire, învățat din călătorii anterioare schimbasem de-acasă 100 de euro în monedă locală, îi dau, descarc muntele de bagaj și intru în clădirea indicată.

Nici urmă de hostel.

Anunțuri

Un gând despre “Rio – descălecarea

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s