Furtuna

Am ajuns la fix sub arcade,

DSC03717.JPG

colectând doar câţiva stropi, care se usucă rapid în aerul cald – „afară” a început să toarne cu găleata.

DSC03718.JPG

Nu sunt singurul „refugiat” –

DSC03710.JPG

toţi privim în tăcere spectacolul naturii.

DSC03709.JPG

Dintotdeauna m-au impresionat dezlănţuirile planetei – cutremure, furtuni, inundaţii, tornade. În mod ciudat, nu mi-e frică – poate pentru că am avut norocul să nu trăiesc „pe viu” evenimente cu adevărat „la limită”. Pe măsură ce fulgerele şi trăsnetele se apropie de palatul „nostru”, încep să mă gândesc dacă nu cumva această atitudine nu e hazardată, urmând a provoca un „da? las’ că ţi-arăt eu” de Sus. Zgomotul tunetului e asurzitor, încerc să-mi aduc aminte de furtunile din copilărie – parcă niciodată n-a fost aşa, atât de aproape, atât de tare, şi mai ales, atât de… mult. Fulgerele nu se mai opresc, parcă şi ele se aud, zgomot metalic, urmat de bubuitul asurzitor al tunetului. Furtuna vine de la dreapta la stânga, văd probabil cea mai lungă serie de fulgere „lungi” din „carieră” – de obicei ai noroc dacă vezi unul-două, acum după vreo 10 am pierdut şirul.

Prima jumătate de oră sunt fascinat. Pozez pavajul ud şi curat, pentru colecţie,

DSC03714.JPG

picăturile de ploaie,

DSC03711.JPG

un om şi-o umbrelă.

DSC03720.JPG

Încerc să prind şi fulgerele, dar nu reuşesc în poză – aparatul cel mic declanşează cu întârziere prea mare, iar intervalele sunt prea neregulate ca să nimeresc. Încerc atunci să surprind atmosfera în imagini şi sunet, şi cine ştie, poate prin şi un fulger. Şi – într-adevăr! Vedeţi pe la minutul 1:42, cel mai tare tunet, de-am tresărit şi m-a trecut un fior de teamă pe şira spinării. Din păcate, la fulgere nu se vede „linia” care cobora din cer şi care am avut senzaţia că a lovit ceva clădiri din apropiere, ci doar „flashuri”.

A trecut o oră. Ar trebui să se termine în curând, parcă aşa e cu furtunile tropicale, nu? Încep pe la 6 seara, durează juma’ de oră, gata. Aşa am citit eu pe vremuri în aventurile Bunicuţei Năzdrăvane. Ei bine, furtuna „mea” a început mai devreme (pe la 3 jum’ate), a trecut deja mai mult de o oră, şi nu dă semne de slăbiciune.

Au trecut două ore, în sfârşit pare să se mai fi liniştit.

DSC03723.JPG

Am fost tentat de câteva ori să plec, în faze mai liniştite, dar poate e mai bine că n-am făcut-o, pentru că au apelat din nou la găleţi, şi a turnat. Acum însă nu mai am răbdare, deşi mai picură puţin, o iau la picior. Ocolesc palatul, încerc să mă ţin pe sub copaci.

DSC03732.JPG

Ajung la un râul învolburat de atâta apă,

DSC03734.JPG

şi nu după multă vreme, din nou pe strada pietonală,

DSC03751.JPG

la casele coloniale,

DSC03754.JPG

– am ajuns de unde am plecat.

DSC03756.JPG

De pe strada pietonală am luat o budincă de mango, nu m-am putu abţine – ochii văd, stomacul a cerut, n-a fost însă cine ştie ce grozavă.

Decid să pornesc spre ţepuşa înaltă de vizavi de turnurile Petronas, să văd cum se ajunge (acolo vom merge deseară), ocazie cu care să cunosc puţin faţa mai puţin „turistică” a oraşului.

În spatele zgârie-norilor înalţi, oraşul e destul de gri

DSC03757.JPG

– din nou îmi aduce aminte de Bucureşti – „după blocuri sîntem noi, majoritatea”.

DSC03758.JPG

Singura clădire mai interesantă arhitectonic e o biserică anglicană, parcă,

DSC03761.JPG

şi desigur ţepuşa cu guguloi în vârf,

DSC03764.JPG

de care mă apropii anevoie, e într-un parc pe după nişte copaci.

DSC03763.JPG

Nu ajung până la ea, dar măcar înţeleg poziţionarea suficient pentru diseară. Pe hartă văd că nu sunt foarte departe de hostel, aşa că o iau la picior, pe lângă maşinile care umplu bulevardul (jalanul) cu metrou suspendat – e ora 6, oamenii ies de la servici.

DSC03768.JPG

Ajung la hostel, unde abia am timp să mă schimb – reuşesc într-un final să dau de A. (telefoanele nu prea merg, nu-mi prineşte SMS-urile), ne dăm întâlnire la ţepuşă pentru priveliştea nocturnă asupra Petronaşilor.

Anunțuri

Un gând despre “Furtuna

  1. aham, fan declarat al manifestarilor la limita, mai ales ale furtunilor de vara, care creeaza intodeauna un soi de exaltare in mine care se termina cu nevoia acuta de a dansa in picioarele goale prin ploaie :)) nu s-a luat niciun fulger dupa mine..pana acu’ :)))
    mor de palmierii aia zburataciti de vant, am zarit vreo cativa mai pispirii si prin HSB, pe plaja, exact in ideea brilianta de la Mamaia, de a impodobi faleza, ca doar nu s-or fi strans toti patratii doar in RO :)

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s