Lăsăm baza Brown în urmă

și pornim pe lângă stânci musculoase, cu mușchi adică.

Acest mușchi, ne va spune Timur, rusul simpatic care vorbește chineză, e una din puținele plante care cresc pe acest continent (doar două din ele fac flori!), foarte important în lanțul trofic – ”eroii nevăzuți”, cum le-a zis cu afecțiune.

Pe muntele cu mușchi avem ocazia să vedem în ce condiții inumane cuibăresc cormoranii cu ochi albaștri (aceiași blue-eyed shags, hehe) – dar ei par a se simți bine agățați de stânci.

Îi vedem mai bine pe un petic de zăpadă mai încolo, în condiții mai propice contrastului din fotografie – la o privire atentă se și văd ochii albaștri.

Ulterior acestor întâlniri botanice și animale, croaziera a decurs într-o liniște aproape deplină (excluzând zgomotul motorului zodiacal). ”E una din cele mai frumoase croaziere”, zisese Alex, unul din liderii expediției”, și nu-mi pare rău că am coborât dealul pe derdeluș mai înainte pentru a prinde barca – pentru că am ajuns aproape de prietenii mei, ghețarii turcoaz. Mult nu mai e de zis, poze și un filmuleț la sfârșit, pe care mi-am adus aminte să-l fac abia după ce plecasem de lângă ei.