Bineinteles ca trebuie sa mergi la un film, daca tot ai nimerit in plin festival cinemotografic. O fi vreun film romanesc la GIFF 2013? Ma uit in program, nu-mi sare nimic in ochi. Poate n-a ajuns nici unul anul asta. Ma uit pe titluri, poate gasesc ceva interesant – majoritatea suna banal, sau nu ma atrag pe mine. Reduc lista la vreo 3, intre care primul e „Of snails an men”, ce-o fi asta?

O fi „Despre oameni si melci”, al lui Tudor Giurgiu! Eheei, gata, merg sa vad cum e primit un film romanesc la festival, iau bilet fara sa ma mai informez despre detalii.

Abia seara, dupa ce ies din restaurantul unde am luat cina, in ultimele minute ale Orei Albastre,

intreb si eu unde e cinematograful. Hat la „capatu lu paishpe”, unde-ntoarce vantul. Vreo jumatate de ora estimat cu tramvaiul, cu schimbare. Nna biine, Mo, ne-au invitat ei la festival, dar ne-au asezat unde ne e locul, la coada, constat cu ciuda. Ma duc totusi. Sunt in intarziere, pierd legatura – frustrant, as fi vrut sa ajung la timp sa vad daca are regizorul vreun spici, ceva, cum e primit. Ajung

cand deja filmul tocmai incepuse, intuneric in sala. Pare plina, totusi.

Filmul – ma asteptam la ceva „greu” in ton cu „noul val romanesc”, dar a fost usor, dulce-amarui. Daca as fi mers la cinematograf in Bucuresti sa-l vad, poate n-ar fi avut acest efect, dar asa, in capatul Europii, gandindu-ma oare ce-or intelege spectatorii din sala (e despre anii 90 in Romania, se intampla la Campulung, la ARO), mi-a placut experienta, mi s-a parut ca au jucat bine, a fost si o subtilitate si surpriza in poveste. Nu e „de Oscar”, dar mi s-a parut un film bun „de festival”. Probabil si spectatorilor, pentru ca au aplaudat la sfarsit (sau poate asa e cutuma? Orisicat).

Cinematograful, s-a dovedit unul decent, aflat intr-un centru cultural de cartier, ”Frölunda kulturhus”, cum ne-ar prinde si noua bine in marile orase.

Drumul inapoi a fost fara incidente,

am mai tras cateva cadre nocturne

si nu m-am putut abtine sa nu mai dau o tura prin centru si sa savurez o prajitura suedeza la Condeco, ”Starbucks”-ul local, inainte de culcare, mai ales ca aveam de lasat un comision pentru J.

God natt!