După baia din lacul Lugano am avut timp fix cât să ajungem înapoi la mașină – că a și început ploaia. Zdravănă. Inițial aveam de gând să urcăm și pe munte cu funicularul, dar am renunțat, ne-am urcat în mașină și-am plecat spre munți, sperând la adăpost în tunelul Gotthard. Doar că a intervenit o schimbare de condiții – ploaia a încetat înainte de Airolo, în schimb am nimerit în trafic congestionat cu mulți kilometri înainte de tunel. Și-am aplicat ideea cu care cochetaserăm de când a început să se lumineze – mergem pe deasupra.

N-am regretat. Ploaia s-a oprit, drumul a fost destul de liber și de… lat (eu țineam minte curbe mult mai strânse, dar acela era drumul vechi, parcurs anul trecut cu bicicleta), iar peisajele-peisaje.

Dacă tot am trecut munții nu ne-am mai oprit pe ploaie la Lucerna, am mers direct acasă, urmând să o explorăm a doua zi.