Ținta următoare ar fi, în principiu, Interlaken, dar C. propune o abatere pe la Meiringen, pentru a vedea cheile / prăpastia Aarei (Aareschlucht). Zis și făcut (după cum se știe suntem fani abstechere). După un scurt popas la spectaculosul lac Lungern, ajungem la intrarea în prăpastie, parcăm și o luăm pe jos. Cheile se parcurg cale de vreo 45min pe jos, întoarcere cu trenul. Frumos, n-am văzut ceva mai îngust.

Plecând, zice C. – ce-ar fi să mergem și la cascada asta din apropiere? Zis și făcut, urcăm cu funicularul până la bază, apoi cu pejosul până sus, și retur prin pășuni verzi la Meiringen.

E deja târziu, nu mai are rost să mergem la Interlaken, dar de o seară la Berna mai avem timp. Ajungem chiar înainte să se întunece, vedem și urșii în arealul nou amenajat pe malul râului (ce bine că au scăpat din groapă, săracii), iar seara – și sejurul lui M&C, din păcate – se termină cu un fondue și-un raclette la restaurantul Lötschberg, recomandat.

Iată filmul evenimentelor, pe muzică acvatică de Haendel: