Cupola iese dintre case, strălucind în ciuda faptului că nu e soare. Cum le-o fi păstrând așa curate? Le spală oare, sau așa e aurul, își păstrează glanțul? N-are cum, la cât praf și poluare trebuie să fie aici.

Nu pare a fi mare lucru înăuntrul cupolei, sau nu-mi dau eu seama. Două persoane mai sunt în afara mea – o tanti care se roagă și un „vestic” în șlapi care se închină și el într-un fel – probabil un buddhist modern de tipul Roberto Baggio sau Sting. În rest nici o mișcare, o liniște totală care îmi place foarte mult, în contrast cu agitația de pe strada Khao San. Doar niște călugări văd intrând pe o ușă, îi urmez și asist câteva minute la o lecție predată în thailandeză de un călugăr ce nu pare a fi deloc thailandez, după față. Interesant.

Stă să plouă, picură un pic, dar din fericire doar atât, așa că pot desfășura la poze cu duiumul cu Wat Bowonniwet, se pare unul din cele mai importante temple din Thailanda.