Vremea nu e prea bună, dar să sperăm că norii rămân sub părtie. Merge și C. cu copiii, hai să mă urnesc.

Cât sunt fetele la școala de schi, avem liber să explorăm o pârtie nouă de pe un alt versant. Și ne afundăm într-o ceață, s-o tai cu cuțitu’.

O secundă am mers mai încet în spatele lor și i-am pierdut pe băieți, și orientarea pe deasupra. Totu-i alb pe câmp pe dealuri, un perete alb prin care nu vezi nimic. Pe unde s-o iau? Paaarcă văd un par delimitator, ca o stafie – hai încolo. E decizia bună, îi găsesc pe băieți, care mă așteptaseră, hai repede jos la telescaun și s-o tulim de-aici. Pe partea cealaltă se vede mai bine, adică vezi peisajul, dar nefiind soare pârtia e înșelătoare, uniformă, nu vezi dâmburile. Nu-mi place, voi reveni la schiul de vreme bună.

Week-end-ul următor e soare și frumos – când cu excursia la Arosa am văzut că se organizează etapă de Cupă Mondială la Lenzerheide, hai să văd și eu pârtia ceea. Plănuiesc să plec devreme să prind un loc de parcare, dar nu mă trezesc la timp – cu consecințe neplăcute, căci abia găsesc loc de parcare, după câteva ezitări, tocmai în capătul satului, am o grămadă de mers până la stația de autobuz de unde iau mașina până la pârtie.

Dar odată ce ești sus, totul e uitat. Pârtia e închisă, dar schiez pe lângă ea și urc cu telescaunul chiar deasupra ei. Boah, e abruptă rău, nu cred că aș fi putut-o coborî, chiar dacă era deschisă. Da’ frumos peisaju’, să te tot dai.

Ultimul week-end din martie conținee tradiționala zi de schi cu colegii. Trebuia să fie în săptămâna precedentă, dar au fost furtuni, n-avea rost, așa abia bine c-a nins, poate mai găsim ceva zăpadă la Flims. Găsim, și vreme bună, distracție plăcută.

Filmul evenimentelor: