Cu primele zile calde m-a apucat nostalgia fotografiatului cu DSLR-ul, mai ales cu obiectivul de 50mm 1.4, bijuterie. Și mi-am zis – ia să văd, cum se compară DSLRul cu aparatele astea noi mici, din seria 1. Am ieșit întâi în oraș, unde am constatat prima diferență: cu DSLRul e mult mai ușor de obținut efecte speciale – de exemplu, poza asta e făcută cu Nikon 1 cel mic, pe mod automat (n-am răbdare să umblu în meniuri să setez timp de expunere, diafragmă etc.). Scena iese decent, cu bonusul filmulețului mișcat.

Dar, dacă vreau să obțin efecte gen apă curgătoare

sau să ”îngheț” scena cu un timp de expunere foarte mic, plus fundal blurat, DSLRul e mult mai potrivit. Parcă și o idee mai clar. 1-0.

La Lacul Pisicii însă, intervin alte elemente, și mai simple: culorile. Constat cu stupoare că din aparatul mic ies culori mult mai vii, verdele e mai verde – aici în poza a doua. 1-1.

Mergând eu așa pe această cărare,

o tanti în vârstă îmi atrage atenția: ”vezi că pe malul celălalt e ceva interesant”.

Mă uit mai cu atenție – un stol de păsări albe!

Cred că acum au venit, par obosite, se odihnesc.

Fiorul Teleenciclopediei mă cuprinde instant, scot aparatul celălalt, V1 cu obiectivul de 55-300, și dă-i.

”Ce sunt?” mă întreabă trecători.
”Nu știu, cred că egrete”. Le arăt o poză – ”da, zice un știutor, egrete argintii. Sunt albe la culoare”, adaugă zâmbind la ochii mari pe care probabil i-am făcut. ”Și un mare stârc albastru ai acolo. Cel gri la culoare :)”.

Nu m-aș dezlipi de scenă. Mai vine un cormoran, o rață, mai trag niște cadre cu lacul, pentru variațiune.

Mai vine și-o gaie, destul de aproape, dă-i și-aici o sută de cadre.

Într-un final împachetez aparatura și-o iau înapoi. Văd un semn cu ”carnaval” în satul vecin – hai să mă opresc un pic, cale de-un cârnat și niște poze cu mascați.

A doua zi, tot vreme bună, mai ies o dată la lac, poate mai prind ceva animale – de data asta doar iarbă verde și-o gaie mai îndepărtată,

așa că purced spre altă destinație – Regensberg, un sat cocoțat pe-un vârf de deal. Data trecută când am fost aici se învârteau găi în jurul turnului, de le-am tras de aproape, de data asta doar peisaje, și-un meniu în dialect local, în lumina caldă a după-amiezii de martie.

P.S. scorul aparatelor DSLR vs. seria 1, a evoluat așa:

• versatilitate în regim de viteză: 1-0
• culori: 1-1 (!)
• portabilitate: 1-2 (evident)
• plăcere de a fotografia: 2-2 (nu se compară, cu DSLRul ”vânezi”, cu micuțele ești turist)
• factor de magnificare – de folosit cu zoom puternic: 2-3, ”iei pasărea din văzduh”, chiar dacă nu neapărat la claritate foarte mare
• bonusuri: 2-4 (filmulețele de o secundă din care faci filmul zilei)

Victorie clară pentru micuțe… dacă nu introducem o ponderare a criteriilor… nu introducem. Mergem la culcare.