Două și nouă. La 3 trebuie să fiu la stația intermediară. Pe jos aș avea vreo 40 de minute, deci o variantă ar fi să merg pe jos și să caut intermezzo-uri. Pornesc spre capătul pârâului, mă opresc din nou la frunze și flori. Intermezzo… flori între frunze? Mmmmnu. Dar uitându-mă la flori, văd albine. Hmm. Dacă mă depărtez și apropii cu zoom-ul mare, e aproape un efect de macro. Numai dac-aș putea stabiliza suficient cât să nu fie mișcate… cresc timpul de expunere, cresc ISO (în albnegru nu se vede zgomotul cromatic așa tare), trag niște duble cu albine. Intermezzo pe o floare – merge, la nevoie, dacă nu găsesc ceva mai bun.

Dau să plec… dar mă întorc la cele frunze cu un intermezzo de culoare deschisă.

Când trec de ele ceva lucește în lumină – o pânză de păianjen, cu ditai dihania, era să intru în ea. Intermezzo?

Ajung în sfârșit la capătul podului – cutia de poștă roșie întrerupe balustrada verde. Mda. Mai degrabă albina.

E târg de vechituri la Bürkliplatz. Găsesc aici ceva? Uite o haină cu mult alb între unele negre… dar nu prea-mi place poza.

Chipul unui nene în vârstă se reflectă într-o oglindă, încerc să-l prind de la distanță, dar nu reușesc,

iar proprietara rearanjează oglinda. Grmpf.

Linia de parcare pare întreruptă de acest X. Intermezzo. Cu ceva oameni, pentru animație, că oameni n-am avut până acum în Wunschkonzert.

Nu prea-mi place, dar nu am altceva mai bun. Culmea, intermezzo ar trebui să fie cel mai ușor de realizat, doar’ sunt multe întreruperi, la tot pasul… dar nu în drumul meu, acum, se pare. Uf.
Nu mai e timp. Trebuie să mă duc la tramvai urgent, să nu pierd oprirea intermediară. En passant surprind și o casă galbenă înghesuită între alte două… intermezzo? Și nu prea.

Trec podul de piatră și… mă opresc brusc. Toate beculețele clipocesc, sirenele sună alarma: uite un intermezzo adevărat! Un nene îmbrăcat fistichiu care face baloane mari și colorate de săpun. Trag repede câteva rafale, tot ce prind. Clicliclic, aștept să se reîncarce pistolul, clicliclicliclic, și iar – găsesc eu ceva dintre astea să se potrivească.

Probabil asta:

Ce frumoasă și colorată e. Cea mai bună de până acum, probabil. Cu inima mult mai ușoară, dar și cu oarece îngrijorare, aștept tramvaiul. E 3 fără un sfert, trebuie să ajung între 3 fără un sfert și 3 și-un sfert la destinație. Google maps zice că tramvaiul vine în 2 minute și ajunge la și 3. E bine.

Să recapitulăm: Tonul alb-negru, șvung – probabil pescărușul, tot alb-negru, frunza, intermezzo colorat… intermezzo colorat… îl facem atunci singurul colorat. Va trebui să albnegresc frunza, din cameră, și să fac toate celelalte poze în alb-negru de-acum încolo. Intermezzo va fi și intermezzo de culoare într-o lume alb-neagră. Și uite cum se leagă.