”Ce mărci vă inspiră?” a întrebat un coleg. Am vrut să-i dau și niște mărci românești ca exemplu, una că ar fi ceva deosebit, și a doua ca reclamă nerușinată la propria patrie.

Paranteză: Un domn din elita brandingului de destinație cu care am avut plăcerea să conversez are o teorie – țările ar trebui să investească în (facilități pentru) crearea și dezvoltarea unor mărci autohtone de calitate, care să pătrundă și pe piețele externe. Ar face o reclamă mult mai eficientă țării decât oricâte milioane investite în reclame de către ministerul de externe sau ccel al turismului. Valabil mai ales pentru țările în dezvoltare. Exemplul cel mai clar – Coreea. N-are guvernul coreean atâția bani (și are, nu glumă) cât să atingă prin reclame serviciile de cunoaștere și apreciere aduse de alde Samsung, Kia, Hyundai.

Ce mărci românești ar putea așadar avea un potențial similar? Care ar fi Samsungurile și Hyundaiurile noastre? Am întrebat prietenii, și au venit următoarele răspunsuri, în ordine:

Eugenia
Busuioacă de Bohotin
Ciocolata Rom
Dacia
Pufuleții Gusto
Salam Săsesc
Salam de Sibiu
Pălincă de Bihor
Murfatlar
Dedeman
Aurelia Visinescu Wines
Maria Lucia Hohan
Gerocosen
Gerovital
Qualitance
Altex
Lana Bălana
Cap de bour
Emag
Elmiplant
Joe
Eurolines

Interesant. În afară de Dacia nu m-am gândit la nici unul din aceste răspunsuri. Mă întreb câte ar putea ”penetra” piețe externe cu succes răsunător.

(A propos de Dacia – nu excelează la capitolul prestigiu, dar e tare la raportul calitate-preț; e și asta o poziționare respectabilă, o carte pe care o joacă cu măiestrie. Până la statutul de marcă ”inspirațională” ar mai trebui un pic de zvâc, după gustul meu, dar sunt pe drumul cel bun – campaniile cu umor din Vest de gen ”medicament împotriva snobismului” încep să dea roade. Susținută încă vreo câțiva ani, chiar mai apăsat, și se poate transforma dintr-o marcă privită cu condescendență (încă) în lumea automobilistică într-o marcă ”cool”, măcar pentru public, dacă nu pentru experți. Iar publicul contează la buzunare. Chiar ieri am vorbit cu o posesoare de Dacia, foarte mulțumită. Ea Sandero, el Duster. M-a uns la inimă.)

Eu am zis așa:

Bitdefender
Pentru că e numărul unu mondial în domeniul ei, recunoscută incontestabil. Ar trebui să mă inspire nu numai pe mine, ci și alte companii pentru a năzui la performanțe asemănătoare. Se poate.

RoBotzi – Mo și F.O.C.A.
Concept și execuție ”rotundă”, de calitate, cu atenție la detalii. Veniți de nicăieri, nici măcar nu au website dedicat, dar cât succes. Meritat.

Aș mai fi zis și Poenari, dar deși filmul de prezentare e bine făcut, siteul e slab, amatoricesc. Păcat, aș fi văzut marca asta luptându-se cu alde Caran d’Ache sau Mont Blanc.

La mărci străine am zis Pebble, Wikipedia și Linux.

Una peste alta, o marcă bună se construiește în timp, sau (și) în mod revoluționar. Au trecut 25 de ani… e păcat că n-am reușit să construim mai multe mărci de renume internațional, dar poate era inevitabil să ne urnim mai greu. Acum însă nu mai avem scuze. ”Nau hau” este, potențial este, ”am avea cu ce”. Cu un pic de atenție și ambiție peste 10 ani Made in Romania ar putea însemna o marcă profitabilă. La început și Made in Germany a fost introdusă în Marea Britanie pentru a semnaliza calitatea slabă a produselor germane după război. Dar hai să nu zicem Germania – celebrul etalon al calității slabe din zilele noastre, Made in China, e în plină transformare. Până una alta a reușit promovarea de la ”rău” la ”neutru”. Măcar atât, să nu strice.

Noi avem avantajul că suntem mai puțin cunoscuți – ar fi bine ca în alte piețe să legăm sintagma ”Made in Romania” cu lucruri de calitate de la început.