La Versailles poţi lua bilet numai pentru castel şi grădini, sau combinat cu Trianon, sau combinat cu Trianon şi domeniile Mariei-Antoaneta. Am luat bilet combinat, dar la domenii n-am mai ajuns. Trianonul am vrut să-l văd însă neapărat, pentru conotaţiile istorice. Am lăsat dar fântânile să cânte şi am luat titicarul, pentru care a trebuit…
Probabil marcat de contextul geo-politic în care am crescut (în speţă, diferenţele dintre casa poporului, locuinţele familiei ceauşescu etc. şi nivelul de trai al populaţiei) constat că nu mă pot entuziasma la vederea unor construcţii maiestuoase, cu mult aur, emanând lux şi putere. La biserici mai e cum mai e, deşi şi acolo mă gândesc…
Când am auzit muzică românească pe scena unui teatru parizian, iar pe spectatori aplaudând frenetic, mi s-a făcut pielea de găină şi umezit ochii. Şi nimeni nu s-a gândit la „bancul cu s’il vous plaît”. Cu 2 săptămâni în urmă, R. venise râzând şi zicând că a fost la un spectacol tare de tot cu…
Plănuisem o zi întreagă la Luvru, dar n-am rezistat mai mult de 4-5 ore, aşa că era soare şi frumos când l-am părăsit şi am ieşit pe pod de Senă. Şi-atunci am propus, dacă tot aveam timp până începea spectacolul, să tragem o fugă până la Defense. Era pe listă, dar n-a fost prioritate dăţile…
Am ieşit de la metrou şi-am dat nas în nas cu Obelixul din Place de la Concorde, lucind în soare. De fiecare dată când văd obeliscul îmi aduc aminte că francejii lu’ ăla micu’ l-au jefuit de la egipteni. Şi deşi arată foarte frumos în Paris, zic – să le fie ruşine. E o zi…
16 Aprilie 2010 În excursiunea asta am luat doar lentila fixă de 35mm, aşa că pozele ar fi cam la distanţa pe care o vedea „ochiul liber”, doar câmpul vizual mai restrâns. Care a simplificat mult procesul de pozare – nu mai aveam ce să tot aranjez din zum – arma la ochi, clic. Chiar…
Împreună cu Vesuvio şi (mai ales) Krakatoa, Eyjafjallajökull mi se pare unul din cele mai inspirate nume pentru un vulcan supărat. Aţi pronunţat vreodată numele întreg, sau aţi citit doar „Ei…vulcanul ăla islandez”? Ey-ja-fjalla-jö-kull. Meseriaş nume. Am văzut aşadar imagini de genul ăsta cu Eyjafjallajökull (sursa – fox news) seara pe internet, şi am citit…
Merită să mergi în Cuba pentru: aroma unică de socialism în secol 21 plus atmosfera de Caraibe – combinaţia nu se poate descrie în cuvinte, trebuie trăită. Pentru mine a fost ca o călătorie „înapoi în viitor”: în viitorul unui univers de care noi ne-am desprins acum 20 de ani. A fost răscolitor să văd…
11 ianuarie 2010 Ajuns la Paris, trebuie să schimb terminalul. Nu-s obişnuit cu gradele minus de afară, dar după o scurtă confuzie vine autobuzul cu pricina. Călătoria durează, şi mai am o oră până la îmbarcare. Dar e bine, zic. Ajung, dau să intru la filtrul bagajelor, când domnul de la paza lichidelor – „uoo,…
10 ianuarie 2010 A doua zi aveam avionul dupămasa, aşa că am mai avut timp de-o plimbare până-n piaţa veche, favorita noastră, unde am băut o cafea (respectiv ciucalată caldă) la cafeneaua unde zice Planeta că e cea mai bună cafea din Cuba. arată foarte bine, ca totul în piaţa asta, un fel de Starbucks…
9 ianuarie 2010, seara Bulevardul Malecon era închis pe direcţia noastră de mers. Am ocolit, dar apoi am intrat înapoi pe el de pe o străduţă lăturalnică. Probabil prea devreme, pentru că eram singura maşină de pe carosabil. Am bănuit (şi Luis avea să confirme) că e închis din cauza vremii: vânt, iar valurile mari…
a fost… lung.
La 8, băiatul s-a înfiinţat punctual la întâlnire. Din păcate, vremea n-a ţinut cu noi, era înnorat zdravăn. Am plecat totuşi, sperând să nu plouă. „Speranţa nu e o strategie”, zicea un gânditor contemporan american. Ploaia a început încă înainte să ieşim din oraş. Băiatul care ne conducea era student la educaţe fizică, şi era…
8 ianuarie 2010 În drum spre Viñales opriserăm la o parcare, de unde se vedea frumos într-o vale: Plănuiam să mergem a doua zi să ne uităm mai atent, dar – am văzut la agenţia din oraş că există un punct de observaţie la vreo 3km de oraş, hotelul Jarmins. „Hai să mergem”, a zis…
8 ianuarie 2010 Recomandat de Lonely Planet ca un stop „obligatoriu” pentru majoritatea trekkerilor care străbat Cuba, mă aşteptam ca Viñales să fie un orăşel mic şi fermecător, gen Trinidad. Prima impresie n-a fost însă cine ştie ce. Case mici, înşirate pe marginea drumului, şi atât. Am ajuns după 5 ore de la plecarea din…
A. văzuse în Lonely Planeta că există o fermă de tabac mai deosebită lângă Pinar del Rio, aflată fix în drumul nostru de la Cabo San Antonio spre Viñales. Singurul proprietar de firmă în viaţă care mai are o marcă de ţigări cu numele lui, ferma Robaina. Voiam să mergem, plănuiam să-mi fac proviziile de…
După o ultimă privire spre Vest, de la Cabo San Antonio, am pornit prin pacrul Guanahacabibes pentru ultima oară. De-aia am şi oprit să pozăm pomii ăştia, pe care-i remarcaserăm la fiecare trecere: De asemenea, am oprit pentru o poză cu fauna caracteristică zonei: Când eram mic mi-ar fi plăcut parcul ăsta în mod deosebit…
7 ianuarie 2010, seara Am plecat de la Maria la Gorda la puţin timp după ce am ieşit din apă, că era deja dupăamiază şi se făcea frig. În plus, mai aveam doar ceva de rezolvat pe ziua în curs, benzina. Nu mai aveam aproape deloc, dar din fericire la Cabo San Antonio ne spusese…
7 ianuarie 2010 Pentru a ajunge la destinaţia noastră principală în această parte a Cubei, Maria la Gorda, a trebuit să traversăm întregul parc naţional Guanahacabibes (fain nume, nu? :)). Asta pentru că la Maria la Gorda n-am mai găsit cazare, iar cel mai aproape am găsit tocmai la Cabo San Antonio, cale de aproape…
Cabo San Antonio e extremitatea de Vest a Cubei. Acolo, pe lângă farul Roncali trebuia să se afle complexul turistic unde trebuia să ajungem. Am oprit la far, deşi împrejurimile nu păreau prea primitoare, şi am întrebat un nene bătrân care voia să se refugieze sfios într-o baracă unde e cabanele. „Mai încolo”, ne-a zis.…
explorish.ro 