16 Aprilie 2010

În excursiunea asta am luat doar lentila fixă de 35mm, aşa că pozele ar fi cam la distanţa pe care o vedea „ochiul liber”, doar câmpul vizual mai restrâns. Care a simplificat mult procesul de pozare – nu mai aveam ce să tot aranjez din zum – arma la ochi, clic. Chiar şi aşa, nu m-am putut hotărî între aceste 2 poze de mai jos.

Am ajuns la Sacre Coeur când stătea să se întunece şi am găsit, ca de obicei, mulţime pe scări şi concertaşi spontani,

cu oraşul la picioare.

După ghitarist a urmat un jongleur cu foc,

şi până ne-am uitat la el, s-a întunecat.

Frig fiind, am luat-o pe străzi pe supt secera lunii

spre alt loc favorit, Place du Tertre, piaţa cu pictori.

Mă întreb cum era înainte Place du Tertre, acum vreo sută de ani. Încerc să mi-o închipui liberă, eventual cu ceva copaci în mijloc. Mi-e greu, că acum e plină de terase pestriţe,

care poate că au şarmul lor, dar dau senzaţia de comercialism feroce. Chelnerii tremură,

ca şi pictorii, dar cei care au norocul să „prindă” un job plăcut

sau nostim

probabil îl simt mai puţin.

E plin de pictori şi caricaturişti, atât pe la mese (aici nu prea au succes, ăsta e un caz rar)

cât şi la standuri.

Pozna de mai jos e ilustrativă pentru 2 aspecte: 1) nu focusez totdeauna cum se cade, ce e în faţă e blurat şi ce e în spate e clar. şi 2) pictorul bătrân cu şapcă din stânga spate ne-a preocupat – săracul nu avea de lucru de loc. Se tot foia, îşi aranja ustensilele, cei din jurul lui lucrau, el nimic. Ne-a fost milă de el.

Ne-am aşezat la o terasă privitoare de genul ăsta

sub radiator

şi am consumat o clătită, privind la pictori şi tablouri.

Dupe, am mai dat o tură mică pe lângă magazine de şepci

şi tabloaşe

până la cafeneaua favorită din Montmartre, Paris şi toată Franţa, Le Tire Bouchon,

colţul de Pa(rad)is unde a concertat M. la pianul din dotare, şi unde sunt lipite foarte multe bileţele pe pereţi.

Până ne-am întors la Sacre Coeur

se întunecase de tot peste oraş.

Aşa că pe scări în jos, mult mai uşor ca-n sus,

şi bonne nuit.