Cubasta. (epilog)

Merită să mergi în Cuba pentru: aroma unică de socialism în secol 21 plus atmosfera de Caraibe – combinaţia nu se poate descrie în cuvinte, trebuie trăită. Pentru mine a fost ca o călătorie „înapoi în viitor”: în viitorul unui univers de care noi ne-am desprins acum 20 de ani. A fost răscolitor să văd cum ar fi putut arăta viaţa noastră azi dacă n-ar fi fost ei. A fost unul din motivele care m-au îndemnat să merg acum, simbolic la 20 de ani de la Revoluţie, şi din punctul ăsta de vedere face toţi banii. I-aş trimite pe toţi nostalgicii comunismului într-o mică excursie acolo, să se lecuiască.

Nu merită să baţi drumul până-n Cuba pentru: vacanţă la plajă, turism „general”, „de masă”. E mai scumpă decât face (dar asta n-o poţi spune decât după ce ai făcut-o).

Dacă m-aş întoarce acolo? Dacă aş avea ocazia în alt context, da, dar nu special în vacanţă. M-aş întoarce special în vacanţă poate peste 10-15 ani, să văd cum s-a schimbat.

Dacă mi-a plăcut? A fost o experienţă interesantă. Nu-mi pare rău că m-am dus. Nu pot să zic că am devenit „fan Cuba” entuziast. Dar probabil pentru că sunt subiectiv, datorită amintirilor din epoca de aur, care îmi creează anumite reţineri.

Aş vrea să trăiesc acolo? Nu.

Sugestii logistice la nimereală: Luaţi pixuri la voi. Nu se găsesc, şi oamenii se bucură dacă le dai. Gel de duş, săpun. Medicamente. Soluţie sterilizantă de spălat pe mâini. Gumă de mestecat.

Mituri spulberate: cubanezi săraci şi fericiţi, cubaneze spectaculos de frumoase.

Mituri confirmate: oameni cumsecade. Îmi aduc foarte mult aminte de românii din epoca comunismului. Când n-ai ce pierde, ţi-e mai uşor să dăruieşti.

Ţara lui Fidel e un univers paralel din mai multe puncte de vedere. E paralel cu restul lumii de azi, din principiu, iar cu noi e… şi mai paralel: au fost ca noi pana in 1990 (mi se pare extraordinar cat de mult se asemanau societăţile, obiceiurile şi… oamenii din tarile „socialiste”, in ciuda culturilor atat de diversificate in care a fost implementat sistemul), dar de la acel punct de inflexiune am evoluat pe drumuri paralele. Chiar m-am simtit ca in „Back to the Future”.
În plus, Cuba în sine conţine două universuri paralele: al CUPului şi al CUCului.

Cert e că la momentul când scriu aceste au trecut deja săptămâni bune de când m-am întors, şi n-am simţit nevoia să pun mâna pe-o carte, să citesc ceva, să învăţ ceva nou. N-a mai fost loc, Cuba m-a umplut cu atât de multe impresii, încât am simţit nevoia să le rumeg o vreme. Descărcarea lor amănunţită aici a avut şi scopul de a mai face loc pe hard-disk-ul de pe umeri. Să vedem dacă am reuşit.

Anunțuri

23 de gânduri despre “Cubasta. (epilog)

  1. Nu stiu daca e din cauza ca tu ai avut impresia ca „nu merita”, dar cumva asta mi-a ramas si mie din descrierile tale. Tin prea bine minte cum era pe vremuri ca sa-mi doresc sa revad si parca din relatari a lipsit entuziasmul cu care ai povestit alte orase si alte locuri. :)

    Cat priveste mitul spulberat al cubanezilor saraci si fericiti. De unde ai cules asa ceva? Nu cred ca exista vreun loc unde saracia constientizata poate fi asociata cu fericirea in afara manastirilor. Acolo calugarii intra intr-o stare de exaltare care inlocuieste endorfinele pe care le luam altfel din bucuriile marunte. Dar fara ea de unde atata fericire la oamenii saraci?

    Apreciază

  2. Aici intervine Nicu.
    Am asteptat sfarsitul povestirilor, ca sa exprim ceea ce povestitorul tocmai a sintetizat si el pe alocuri (deh, empatia …:))
    1. Cuba releva ca poate nu era asa de distractiv in comunism cum ne aducem noi acum aminte ca era.
    2. Surprinzator pentru mine, Cuba nu e ieftina, asa cum as fi crezut la o tara comunista (mai ales transporturile … care la noi sunt realmente ieftine fata de restul lumii). Probabil, e ieftina pentru localnici, dar nu si straini (vezi CUC si CUP).

    De acord cu Pinguilde ca a lipsit entuziasmul caracteristic :( – dar eu cred ca nu e de vina Cuba, ci past tense. Am simtit pe proprie experienta – ceva ce am notat in timp real (in seara respectiva, de exemplu), la cald, e de 4-5 ori mai atractiv decat ceva ce am incercat sa relatez ca rezumat la aduceri aminte.
    Apoi cred e ca mai e si blogul de vina – adica acea constientizare a faptului ca vei povesti / trebuie sa povestesti cuiva / public divers etc.
    Apoi mai e si varsta … :):)
    Apoi mai e si faptul ca atunci cand devii un „professional traveller”, poate si relatarile devin „professional …” :( Inevitabil, incerci sa dai recomandari si altora, care vor mai merge pe acolo, in loc sa scrii pur si simplu with the flow, ce ti s-a intamplat tie …

    In dezacord cu „nu merita”. Tocmai a scris pe undeva explorish ca ii pare bine ca s-a dus acolo – parca in orice tara am fost, indiferentdaca mi-a placut au nu, experienta a fost pozitiva sau negativa – de peste tot am ramas cu ceva, am acumulat impresii – deci nu as zice niciodata la o destinatie ca „nu merita”. Daca revii intr-un loc a doua oara, este posibil sa nu merite, indeed.

    Tot in dezacord cu saracia si fericirea. Probabil oamenii old school ca explorish (si ca mine :)) traiau cu impresia ca aia mai saraci isi si mai fericiti – vezi africani intr-un sat neatins de civilizatie etc. Intr-adevar, statisticile arata ca aia mai bogati tind sa fie mai fericiti, aia mai saraci, mai nefericiti – si e normal sa fie asa …
    Pe de alta parte, copilarie mai fericita decat am avut noi, cu greu cred ca s-ar imagina acuma, in multe tari de prin imprejurul nostru.
    Alt exemplu: sa luam un american din New York care lucreaza la bursa si un american fermier ce se ocupa de vite in Texas – care e mai bogat ? care e mai fericit ?? …
    Apropo de exemplul Romaniei, unde toate sondajele arata ACUM ca suntem intr cei mai nefericiti oameni – cred ca totul este o chestiune de raportare la asteptari – inainte de ’90 eram mai bogati sau mai saraci ca acum ? Sigur eram mai saraci. Eram mai fericiti sau mai nefericiti ca acum ? Sigur eram mai fericiti. Concluzia la care am ajuns este ca in era mass-media si a globalizarii infromatiilor / internet etc. – NU mai poti fi fericit intr-o tara saraca – TOCMAI pentru ca stii ce au altii. Asa ca probabil noi eram relativ fericiti in comunism, fiindca nu prea stiam noi exact ce au altii. Adeca mai vedeam jucarii moderne sau cate un meci de fotbal strain – dar ne era clar ca sunt intangibile pentru noi, asa ca nu ne bateam capul.
    Acum, mai este si faptul ca fericirea adevarata vine din „a fi”, nu din „a avea”, dar aici discutia este lunga …
    Plus ca si bogatii au grijile lor, doar ca sunt de alta natura. :(

    Ca sa rezum, mare dreptate aveau Tapinarii: „Fericirea e-un lucru marunt, e o aripa care vibreaza, fericirea e-un lucru mic, un pitic ce danseaza …” :)
    As completa eu – este piticul ala al nostru de pe creier – care ne zice cand suntem si cand nu suntem fericiti – parerea mea este ca totul depinde de context / conjunctura si mai ales de atitudinea proprie – (nu conteaza tara / bogatie / saracie etc.) ci asteptarile tale. Unde ati fost mai fericiti si v-ati distrat mai cu pofta – la o petrecere de cabana de munte in sanul gashtii, in conditii precare; sau la un hotel de 5 stele (all inclusive) doar cu un prieten / perechea / familia … ?

    Acuma, sper sa nu fi initiat „un macel” blogistic cum a fost acela cu mostenirea genetica, sa ameninte administratorul cu inchiderea listei :):)

    Apreciază

  3. Io multumesc pentru povestiri, ca sigur nu voi ajunge prea curand pe acolo (tot ce trece de Europa e prea departe pentru mine :D).

    Si inteleg „lipsa de entuziasm general” pentru ca nah din intamplarile povestite au fost doua rele una buna. Si cand petreci destul timp incercand sa eviti urmatoarea teapa, parca nu mai ai timp sa te extaziezi la o papadie (nu conteaza ca te „pure and wonderful you are inside”). Dar niste entuziasm asa „localizat” am gasit chiar si in postarile scrise „la rece”.

    Si io sunt de acord ca e bine si frumos sa mergi oriunde, sa mai vezi lucruri noi dar asta nu inseamna sa le recomanzi calduros prietenilor tai locuri in care tu nu mai ai chef sa te intorci:).

    Apreciază

  4. eu va multumesc mult pentru ganduri, si n-o sa inchid lista, indiferent de intensitatea dezbaterilor :). inca mai rumeg cele zise de voi – o placere.
    o precizare – despre perceptia cubanezilor saraci si fericiti am auzit de la oameni prin romania, care ziceau ca „asa au auzit”. eu cu „bagajul istoric” instinctiv nu am crezut, dar am incercat sa nu judec pana nu vad. si din ce-am vazut… de-acu’ stiti si voi :).
    in asentiment cu nic, nici mie nu mi se pare ca poate dura prea mult situatia asta la cubanezi, dat fiind ca ei vad la cele 2 milioane de turisti cum se traieste in alta parte. si n-ai cum sa nu te revolti, oricat de blanzi caraibieni ar fi ei… de urmarit.

    Apreciază

  5. Ca sa evit confuziile. Concluzia cu „nu merita” e strict pentru mine. Adica am privit Cuba prin ochii si obiectivul lui explorish, am filtrat prin mintea mea si atunci cand imi voi planifica vacantele, voi prefera alte destinatii. Sunt atat de multe locuri uimitoare pe pamant incat nu am cum sa ajung sa le vad pe toate si e necesara o selectie. :)

    Daca insa aflu maine la repetitie ca mergem in turneu in Cuba, sigur nu voi spune nu. :D

    Nick
    Nu-sh exact ce intelegi tu prin „old school”. Ca a mea e mai veche si mai indreptatita la acest titlu. ;)

    La partea cu lipsa entuziasmului povestirilor si motivele enumerate de tine, ar fi trebuit sa se aplice si la alte peregrinari. Nu s-a intamplat. As zice ca in alta parte zace cauza.

    La perceptia fericirii ai atins prea multe aspecte pentru a putea da un raspuns concis. Si cum nu vreau sa ma intind exagerat de mult, voi pune pe net doar cateva idei. Nu cred ca un copil de azi isi percepe copilaria ca nefericita. Daca ii intrebi vei vedea ca isi imagineaza ca ar fi fost chin sa traiasca fara toate gadget-urile pe care le au azi. Si fara toate canalele tv si fara messenger. Aici e vorba mai degraba de perceptia fericirii la varste diferite. Copiii au categoric o apetenta mai mare catre ea decat adultii. Erati copii pe vremuri, normal ca erati fericiti. Erau fericiti si parintii? Da, stiu. Multi vor spune ca da, dar asta se reduce din nou la diferenta de varsta. Atunci erau tineri si in putere, acum sunt batrani si de multe ori bolnavi. Pe de alta parte, eram chiar atat de saraci? Mie nu mi se pare. Acesta e aspectul pe care nu il pot aprecia atunci cand compar Cuba de azi cu Romania de atunci. Cand discutam despre angajatul la bursa new-yorkeza si despre fermierul texan, unde e informatia despre cat de bogati sunt cei doi? Nu mi se pare ca ai pus in balanta oamenii saraci fata de cei bogati. Exemplul cu cabana e tot in sprijinul acestei teze. Ca daca ai fi sarac nu te-ai mai duce nici la cabana. ;)

    Cand esti obligat sa traiesti in neajunsuri, sa te zbati pentru ziua de maine, nu vad cum ai putea sa-ti pastrezi serenitatea si sa spui ca astea sunt asteptarile tale.

    Chestiunea cu „a fi” si „a avea” suna bine. Dar sa fim realisti, cam cati oameni se multumesc cu ce sunt si nu vor sa aiba nimic? :D

    Apreciază

  6. Povestea asta cubaneza mi-a adus aminte de filmul lui Sydney Pollack „Havana”,revazandu-l am descoperit” crampeie” din jurnalul de bord al exploratorului.Va invit sa descoperiti Qba si prin ochii regizorului.

    Apreciază

  7. @explorish: mie relatarile tale mi-au lasat impresia ca de fapt concluziile despre „universul paralel cubanez” erau trase inainte de a fi ajuns pe aeroportul de la havana. ca ai privit totul prin ochelarii „bagajului istoric”.

    pentru comparatie, in singapore-prezentat drept un miracol economic- nu lipsesc nici gelul de dus, nici pixurile si nici pasta de dinti. dar miracolul economic se acomodeaza foarte bine cu pedeapsa cu moartea (intre 30 si 60 de executii pe an pentru o populatie de 4,5 milioane de locuitori), cu faptul ca puterea e in mina aceluiasi clan din 1965 cind au devenit independenti, iar politicile publice ii favorizeaza pe cei cu venituri superioare: de exemplu alocatiile familiale sunt in functie de venituri, cu cit cistigi mai mult, cu atit alocatia e mai importanta, pentru ca statul considera, pe buna dreptate, nu-i asa? ca in familiile instarite copiii pot primi o educatie mai buna.

    pentru mine, nici modelul cubanez si nici modelul singapurian nu sunt o optiune. si nici modelul de capitalism made in eastern europe. vreau sa spun insa ca, pentru mine, fericirea e posibila si in cuba si in singapore si in danemarca si in ucraina, in masura in care vor exista tot timpul exilati interiori, indivizi care nu se compromit cu sistemul, fie el comunist sau capitalist, si traiesc, in masura posibilului, daca nu in afara lui, cel putin la marginea lui.

    pe de alta parte, mi-ar placea sa aflu mai multe despre motivele de a fi fericiti ale indienilor, caci aici ai avut un contact privilegiat si ai depasit stadiul de turist de acvariu.

    Apreciază

  8. e ceva concret anume care te-a dus la prima concluzie? cea cu bagajul istoric. mi se pare foarte interesant cum se formeaza perceptiile.

    despre fericire – acum cred ca expresia „saraci dar fericiti” nu e cea mai potrivita, chiar daca fix asa am auzit-o. cred ca spiritul metaforei e „in general multumiti cu viata lor.” e o diferenta – cum ziceau si nick si pin, fericirea-i un lucru marunt, e o aripa care vibreaza, si se intalneste pucntual peste tot, din amazon pana-n gabon, trecand prin… bucuresti. nici nu trebuie sa fii exilat interior pentru asta, ajunge sa te… indragostesti, sau sa castigi un meci de fotbal, sau sa vezi o floare cum infloreste. eu am perceput din conversatiile respective ca interlocutorii mei isi inchipuiau ca in cuba oamenii snt multumiti cu regimul actual, asa cum e el – la sensul asta m-am gandit. aici prejudecata mea ar fi zis din start „nu”, dar am incercat constient sa o ignor si sa nu presupun lucruri automat. am ajuns la aceeasi concluzie.

    pentru ce model optezi?

    povestea indiana e aici. pentru alte intrebari va stau la dispozitie :).

    Apreciază

  9. am adus in discutie povestea indiana tocmai pentru ca faci comparatie cu romania anilor 90-iar cuba tot cu romania anilor 90 mi se pare ca seamana-, ca vorbesti despre saracie, dar din relatare se degaja un a priori pozitiv. de aici aluzia cu bagajul istoric.

    cit despre model, ei bine, daca as putea sa traiesc mai multe vieti, as prefera conditia femeii in cuba celei din india. et je pèse mes mots. cine isi inchipuie ca am in dulap un tricou cu guevara trage concluzii pripite.

    cuba nu e pentru mine o destinatie asa cum nu e nici india. pentru simplul motiv ca nu sunt in europa:-) alta motivatie ar fi ca am o retinere in a ma preumbla pe tarimuri…autoritare. vazui ca tu ai la activ, pe linga cuba, si marocul, cunoscut pentru toleranta regimului fata de opozantii politici. musai trebuie sa fie si marocani…”multumiti in general cu viata lor”.

    Apreciază

  10. procentajele seci nu stiu cit anume legitimeaza un regim politic. de altfel, „multimiti cu viata lor” a fost perceput de mine intr-un sens strict politic, acela de a se integra intr-un sistem care te respecta ca om si-ti ofera un maxim de conditii pentru a privi viitorul cu incredere. voiam sa spun ca din pdv al mizeriei sociale, al coruptiei india nu face mai bine decit dictatura din cuba.
    si m-a mirat ca asa stind lucrurile, india nu a avut parte de aceleasi bile negre.

    aluzia la romania comunista ma face sa zimbesc. romanii erau „multumiti cu viata lor” inainte de 89 nu „datorita” sistemului, ci „in ciuda” lui. la fel ca si in cuba. in ciuda sistemului isi traiesc viata in mod decent si chiar gasesc forta sa i se impotriveasca. citeam la gazeta ca unul dintre prizonierii politici, orlando zapata, a murit dupa 85 de zile de greva a foamei. ca in fiecare duminica in la havana e cite o manifestatie, e drept discreta, a „doamnelor in alb” -mame, sotii, surori ale detinutilor politici. curajos din partea tuturor.

    mie mi s-a parut naiv din partea ta sa te duci in cuba ca sa vezi „oamenii multumiti cu sistemul”. pentru a vedea refutata o astfel de idee puteai sa fi economisit tonele de CO2 la emiterea carora ai contribuit. de departe uneori poti avea acces la mai multe informatii decit fiind la fata locului in calitate de turist consumerist si nu de fotoreporter sau corespondent local pentru presa straina: dizidenti cubanezi, presa, literatura etc. in schimb mi se pare ca ai ratat in ce masura oamenii sunt multumiti „in ciuda sistemului” si isi pastreaza demnitatea si valorile.

    esenta cubei (si asta o spune cineva care nu a calcat pe acolo si nici nu o va face) nu rezida in penuriile materiale-in privinta asta capitalismul nu prea are lectii de dat in masura in care bunastarea sau traiul decent nu sunt chiar pentru toata lumea- ci in felul in care oamenii de acolo gasesc un sens vietii lor in ciuda tragediei istorice, nu se resemneaza si , culmea culmilor, mai gasesc si forta sa se bata pentru valorile lor. iar asta nu o zic eu, ci presa si cartile de fictiune pe care le citesc.

    Apreciază

  11. nici una, dar absolut nici una din tarile in care am fost nu a fost la fel cu ce mi-am inchipuit din „gazete si carti de fictiune”. asa ca pentru mine, o calatorie (chiar si ca „turist de acvariu”) ma invata mai mult decat 100 de carti (+ziare, reviste, tv etc.).

    sigur, o calatorie nu garanteaza ca vei patrunde „esenta” unui loc, dar dupa parerea mea, a crede ca reusesti din carti, fara sa fi fost acolo niciodata, e cel putin hazardat. parerea e bazata pe faptul ca eu nu pot, si nu-mi pot inchipui cum cineva ar putea. dar poate e o limita a mea.

    intre india si cuba am observat o diferenta fundamentala: in india mi s-a parut ca desi oamenii snt saraci, au sentimentul ca prin munca pot reusi. de aceea robotesc de dimineata pana seara, incearca sa faca un ban din orice. n-am avut senzatia ca libertatea le-ar fi ingradita de stat, ci pur si simplu de faptul ca snt… multi, foarte multi.

    in cuba n-am avut senzatia asta, de libertate de a-ti construi propriul destin, with sky being the limit. Limita în Cuba e foarte clară, indiferent cât eşti de bun sau harnic, plafonul e determinat de către stat. şi ţinut jos.

    nu cred ca in romania dinainte de 89 erau oameni multumiti cu viata lor, in afara de un grup select de privilegiati (la ei m-am referit, de aceea am adus argumentul „cat la suta”). sigur ca multi oameni si-au pastrat demnitatea, valorile, etc. in ciuda sistemului, dar asta ii facea multumiti, sau fericiti? sau ii facea sa tanjeasca si mai mult dupa libertate? noi eram copii, dar intreaba-ti parintii si cunoscutii daca erau multumiti, sau fericiti, cu viata in romania inainte de 89. aceeasi senzatie am avut-o si in cuba, ca oamenii „se descurca”, dar nu snt fericiti cu sistemul si isi doresc schimbare.

    … la faza asta nu’s sigur pe ce ne contrazicem.

    Apreciază

  12. ne contrazicem cu privire la faptul ca aducind critici regimului castrist nu esti propulsat direct la dreapta esichierului politic. asa cum nici critica anti-capitalista nu te transforma automat in nostalgic comunist.
    insa aversiunea ta fata de un stat puternic si implicat o cunosc, nu are rost sa reluam discutia asta. celor care imi propun sa fac un tur prin cuba ca sa ma lecuiesc de vederile stingiste, le-as propune la rindul meu sa ia contact cu occidentalii care din clasa de mijloc au basculat in „working poor”, care in ciuda faptului ca muncesc din greu tot nu reusesc sa aiba nici un venit decent si nici perspective de un viitor mai bun sau cu salariatii care fac greva pentru a obtine o marire de salariu de 60 de euro net pe luna! ca sa nu mai vorbim de generatia tinerilor „mileuristas” in italia sau spania.
    in franta „sky is the limit” la propriu, mai ales pentru cei 25 de salariati care s-au sinucis la france telecom din cauza conditiilor de management si a stresului (deh, niste inadaptati si niste fraieri, chiar nu stiau ca exista o tara numita cuba?). alte firme au cunoscut si ele „fenomenul” asta: peugeot-citroën, edf, renault, bnp parisbas, société générale.
    si ca sa nu raminem cu un gust macabru, uite cit de multumiti cu sistemul sunt elvetienii carora li se fura joburile cu grad inalt de calificare de catre nemti:-)) SVP le sare in ajutor:
    ” Das Kalkül der SVP ist einfach zu durchschauen: Während sie mit ihren fremdenfeindlichen und rassistischen Kampagnen der letzten Jahre gegen „illegale” und „kriminelle” Ausländer, Flüchtlinge und Asylbewerber aus dem Balkan, Osteuropa und Ländern des Südens vor allem Stimmen bei unteren Einkommens- und Bildungsschichten gewinnen konnte, verspricht eine Angstkampagne gegen die „Überfremdung” und Arbeitsplatzkonkurrenz durch Deutsche auch Stimmenzuwächse in mittleren und oberen Einkommens- und Bildungssegmenten der Schweizer Bevölkerung.”
    sursa aici http://www.taz.de/1/politik/europa/artikel/1/kein-hochdeutsch-mit-den-deutschen/

    Apreciază

  13. ăă… iar m-ai pierdut :). esichier politic? nu m-am gandit ce unde te propulseaza in termeni de „stanga-dreapta”. problema mea cu regimul castrist e… două, şi „băbeşti”: dreptul de proprietate deplin şi libertăţile individuale (expresie, călătorit), carele nu există, sau există ciuntit. dacă mă plasează asta undeva pe eşichier, habar n-am, şi nu văd unde e dezagrementul.

    despre working poor, nu inteleg comparatia. vrei sa spui ca sistemul care i-a impins peste marginea ferestrei se compara in rautate cu regimul cubanez, dar inspre partea „capitalista feroce”? ‘coz i don’t buy that. dar e posibil să fi înţeles complet alaturea cu drumul.

    cu svp-ul care-i treaba? cand aud de ei imi pierd simtul umorului :). despre elvetieni, snt nemultumiti si cand intarzie trenul 5 minute. nu i-as baga nici macar la marginea ecuatiei, vorbim despre lucruri „serioase”, nu de nemultumirile elvetienilor. mai ales din svp. desi, ma rog, initiativele creţe ale svp pot duce şi la lucruri serioase.

    una peste alta, eu continui să îţi recomand o vizită în cuba la cură, în loc de lectură :). trebuie să scoatem virusul roşu din toate cotloanele unde se ascunde :) :) :).

    Apreciază

  14. mai baiete, treba buna ai facut! cu vizita. cu impresiile. cu faptul ca le-ai postat. cu faptul ca inca studiezi si digeri impresii si comentarii. bravo!! si multumesc!
    mie asa de la distanta nu-mi par de loc turist de acvariu, ba chiar dimpotriva. si deschis la nou in sensul: „am opinii bine formate si (banuiesc:) sunt destul de incapatanat dar cand ideile mi-s zguduite le schimb”. eu visez la ziua in care cat mai multi oameni cu idei simpatizant comuniste si chiar socialiste or sa ia contact cu produsul real al unor astfel de idei. nu mai sunt multe locuri in lume unda sa poti sa experimentez „pasnic” asta.
    cat despre alte modele (vezi ref la cel singaporez) nu exista unul perfect. insa eu una, chiar daca sunt adanc inradacinata in romania si n-am ganduri de emigrare, recunosc ca singapore m-a marcat profund si a fost a doua oara cand m-am gandit sa emigrez. intr-o tara fara nici o resursa naturala, o bucata de stanca care nici apa dulce n-avea ca lumea, cu populatii de etinii diverse deci potentiale conflicte interetnice, ceea ce au realizat in 45 de ani mi se pare fabulos!! bravo lor si chiar si conducatorilor lor ca au dus oamenii aici. o tara din sud estul asiei unde oamenii nu traiesc sub limita saraciei, vorbesc toti engleza oblig la scoala, sunt punctuali, seriosi, seteaza standarde in o gramada de domenii de business.
    asa, acu’ ca mi-am zis oful revin pe planatie si-ti urez cat mai multe calatorii alaturi de prieteni dragi iar pt noi urmaritorii virtuali, cat mai multe impresii de raspandit:)

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s