Roland Garros 2014 – filmul
Asa s-au mișcat. Interesantă mi se pare, de aproape, concentrarea din jocul lui Tecău. Ca un arc. Și așa sunt toți. Cumva mai ”real”, dar parcă și mai impresionant decât la televizor.
Asa s-au mișcat. Interesantă mi se pare, de aproape, concentrarea din jocul lui Tecău. Ca un arc. Și așa sunt toți. Cumva mai ”real”, dar parcă și mai impresionant decât la televizor.
Am hotărât că, dacă tot suntem aici, să încercăm o pătrundere pe ușa laterală pentru încă o zi de Roland Garros. Ușa laterală înseamnă bilete din stocul pus la revânzare de către deținători. Ne înființăm punctuali la ora 10 la casele de bilete – „nu aici, mergeți la casa B”. La casa B nici nu…
De la Notre Dame la Louvre nu e mult pe jos, dar destul cât să obosim și să ne așezăm la fântâni pentru odihnă și chiar un pui de somn. Țin minte că piramidele au fost foarte controversate la vremea lor – acum parcă sunt aici dintotdeauna, nu-ți poți închipui Luvrul altfel. Și arată și…
Mai avem o zi împreună, unde să mergem? Unde n-am mai fost – La Tour Montparnasse. Zgârie-norul, singurul „adevărat” din oraș, mi-a atras atenția de fiecare dată, dar l-am deprioritizat, King Kong găsind alte înălțimi satisfăcătoare mai aproape de centru. De data asta însă, stând departe de centru, și spre Sud, ne e în drum.…
”Bonjour” (cu zâmbet și ochi mari nevinovați). ”Bonjour”, zice fata de la poarta terenului 2, în uniformă bej și cu eșarfă cărămizie ca zgura. ”Am dori să intrăm la meciul Simonei” ”Biletele vă rog.” ”Poftiți. ……sunt la Philippe Chatrier.” ”Îmi pare rău, nu vă pot lăsa să intrați.” ”Putem achita o diferență? Mai sunt locuri…
Simona joacă pe terenul 2. N-aveam de unde ști acum luni de zile când și unde va juca, am luat la nimereală Philippe Chatrier și-am sperat. Ziua am nimerit-o, nu și terenul: Simona jucase pe arena principală acum 2 zile, azi nu. Hmm, oare putem schimba arena? După meciul lui Nadal aruncăm o privire în…
Dacă la primul meci tribunele au fost aproape goale, cu cei 3 fani sârbi capabili să asigure un fond sonor răsunător, arena se umple ca prin farmec pentru următorul meci. Apar mai multe steaguri, peruci… Ați ghicit desigur după culoarea perucilor cine joacă. Ei, și dacă-i Rafa, sunt poze. La greu. Trag rafale, sortez mai…
Garsoniera e la o aruncătură de băț de terenuri. Găsim și o boulangerie pe drum, de la care ne aprovizionăm cu sandwichuri, urmăm săgețile cărămizii și ne găsim curând în incintă. Nu e foarte multă lume, e abia 10 și-un pic dimineața. Meciurile au început la 10, așa că ne căutăm tribuna la care suntem…
Unde să mergem, dacă n-avem prea mult timp? Ața ne trage spre Place du Tertre, cred că am vizitat-o cu fiecare ocazie. Linia de metrou 10 ne duce spre oraș, urcăm încetișor dealul, Montmartre, cu prima oprire la Sacre Coeur. Vremea – cum se vede, gri, dar ceața și fumurile din zare sunt de efect.…
Mă și mirasem de ce n-a dat nici un semn, gazda. Zisese să-i spun când ajung cu trenul, e drept că a durat ceva până am luat biletele, dar i-am zis cu vreo 2-3 săptămâni înainte, nimic. Cu treabă, n-am insistat, dar ceva m-a făcut să-i mai scriu o dată cu 2 zile înainte de…
La Versailles poţi lua bilet numai pentru castel şi grădini, sau combinat cu Trianon, sau combinat cu Trianon şi domeniile Mariei-Antoaneta. Am luat bilet combinat, dar la domenii n-am mai ajuns. Trianonul am vrut să-l văd însă neapărat, pentru conotaţiile istorice. Am lăsat dar fântânile să cânte şi am luat titicarul, pentru care a trebuit…
Probabil marcat de contextul geo-politic în care am crescut (în speţă, diferenţele dintre casa poporului, locuinţele familiei ceauşescu etc. şi nivelul de trai al populaţiei) constat că nu mă pot entuziasma la vederea unor construcţii maiestuoase, cu mult aur, emanând lux şi putere. La biserici mai e cum mai e, deşi şi acolo mă gândesc…
Când am auzit muzică românească pe scena unui teatru parizian, iar pe spectatori aplaudând frenetic, mi s-a făcut pielea de găină şi umezit ochii. Şi nimeni nu s-a gândit la „bancul cu s’il vous plaît”. Cu 2 săptămâni în urmă, R. venise râzând şi zicând că a fost la un spectacol tare de tot cu…
Plănuisem o zi întreagă la Luvru, dar n-am rezistat mai mult de 4-5 ore, aşa că era soare şi frumos când l-am părăsit şi am ieşit pe pod de Senă. Şi-atunci am propus, dacă tot aveam timp până începea spectacolul, să tragem o fugă până la Defense. Era pe listă, dar n-a fost prioritate dăţile…
Am ieşit de la metrou şi-am dat nas în nas cu Obelixul din Place de la Concorde, lucind în soare. De fiecare dată când văd obeliscul îmi aduc aminte că francejii lu’ ăla micu’ l-au jefuit de la egipteni. Şi deşi arată foarte frumos în Paris, zic – să le fie ruşine. E o zi…
16 Aprilie 2010 În excursiunea asta am luat doar lentila fixă de 35mm, aşa că pozele ar fi cam la distanţa pe care o vedea „ochiul liber”, doar câmpul vizual mai restrâns. Care a simplificat mult procesul de pozare – nu mai aveam ce să tot aranjez din zum – arma la ochi, clic. Chiar…
07. 02. 2007 Micul Paris Care idiot a avut nastrusnica imaginatie sa numeasca Bucurestiul „Micul Paris”? Sau, hai sa reformulez, ce optimist incurabil? Intrebarea asta m-a lovit pe la mijlocul primei zile de marshaluit turistic (11 ore), cand ma uitam la cladirile de pe malu’ Senei, zona Notre Dame. Nu simteam nici o asemanare. Si…