Snt în biblioteca facultăţii de drept (că clădirea noastră închide la 7 seara!), am stat cu T. şi am lucrat la prezentarea ATK – nu prea mult spor, dar un timp ce trebuia muncit – marile idei nu vin la comandă. Sau mă rog, nu totdeauna. Nu acum.

Evenimentul săptămânii a fost Coffee House, serata muzicală. S-a amenajat o scenă la subsol, unde s-au produs diverşi, care la instrumente, care cu vocea. Iniţial mă gândeam să mă bag şi eu, dar n-am avut pic de timp nici măcar să mă gândesc cu ce, d’apăi să repet. Şi am văzut imagini de anul trecut, care arătau destul de semiprofesionist.

Mai bine că nu m-am băgat. Aş fi cântat dunărea albastră (de glenn miller am si uitat, in emotiile momentului), si ar fi fost cea mai slabă prestaţie din concurs. Pentru că au fost foarte buni! N. din Alabama a cântat nişte jazz meseriaş la pian, J., venit direct dintr-o trupă adevărată de rock nu mai avea nevoie de prezentare, B. a băgat nişte banjo ca-n filme, S. şi B. au prestat la voce, A. la chitara, iar indienii au fost culmea. S. şi R. Ultratalentaţi, voce, dans (R. cu N. au făcut un studio 54). A fost meseriaş. Singurul lucru care a lipsit a fost mai mult alcool, ca să înfierbânte publicul, care a fost cam cuminte. S-au încins la spartul târgului.

Subsemnatul şi O. au filmat întreg evenimentul, pentru clubul documentar. Vrem să facem un film documentar despre anii noştri aici.

Las’ că pentru la anu’ mă antrenez şi io, poate producem ceva.